Se împlinesc la 19 martie 40 de ani de la moartea episcopului Petru Pleşca. Era solemnitatea Sfântul Iosif din anul 1977. Episcopul era aşteptat la Seminar pentru a celebra hramul. Nu a mai ajuns.

Conform martorilor care mai sunt în viaţă (pr. Alois Bişoc şi sr. Maria Solomon), în dimineaţa acelei zile, pregătindu-se să ajungă la Seminar, i s-a făcut rău şi s-a aşezat pe canapeaua din holul din faţa camerei sale de la episcopie. A primit sfintele sacramente probabil de la pr. Alfons Donea şi a venit şi medicul. Nu s-a mai putut face nimic, suferise un atac de cord şi a închis ochii pentru acest pământ.

Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în clădirea episcopiei. Seminariştii, rând pe rând, au făcut de gardă, schimbându-se la două ore. După dorinţa sa, a fost înmormântat în biserica actuală din Oituz, unde a fost paroh aproape 30 de ani. Celebrarea a fost prezidată de pr. Andrei Gherguţ, iar predica a fost ţinută de pr. Petru Mareş. Au participat numeroşi preoţi şi credincioşi.

În Matricola de înmormântări a Parohiei Oituz, la rubrica "Observaţii" este notat: "Ceremonia funebră a PS Petru Pleşca a avut loc la Iaşi în faţa catedralei diecezane, după care în seara zilei de 23 martie a fost adus la Oituz, unde a fost mult timp paroh şi ordinarius al diecezei. Credincioşii s-au rugat toată noaptea la catafalcul lui, iar în dimineaţa următoare s-a celebrat sfânta Liturghie de pr. Andrei Gherguţ, în prezenţa a 84 de preoţi catolici şi trei preoţi ortodocşi, după care a fost purtat în procesiune în jurul bisericii parohiale de către tinerii din Oituz, îmbrăcaţi în costume naţionale şi depus lângă altarul Maicii Domnului, aşa cum şi-a dorit el în timpul vieţii".

S-a născut la 5 februarie 1905 la Fântânele Vechi. A studiat în seminariile din Iaşi şi Bucureşti şi la Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot la 30 mai 1931. A fost numit paroh de Bârgăuani, şi apoi la Grozeşti. Între anii 1942 şi 1946 i-a fost încredinţată conducerea Seminarului din Iaşi.

În anul 1946 a revenit la Grozeşti, iar după arestarea celor doi ordinarii substituti - preoţii Gheorghe Peţ şi Wilhelm Clofanda -, la 11 martie 1951, a preluat conducerea Diecezei de Iaşi în calitate de ordinarius substitutus. În 1965, autorităţile comuniste i-au permis să plece la Roma pentru a asista la Conciliu în calitate de expert. Papa Paul al VI-lea a dispus să fie consacrat, la 16 decembrie 1965, ca episcop titular de Voli in partibus.

A condus dieceza într-o perioadă grea de regim comunist. În cei 26 de ani de păstorire a redobândit clădirea Seminarului din Iaşi, la 3 octombrie 1956 (în timpul păstoririi lui au fost în Seminar 177 de studenţi dintre care 102 au ajuns preoţi), a sfinţit 60 de preoţi în mai multe serii (1966, 1968, 1971, 1975; mai sunt în viaţă 36 de preoţi hirotoniţi de Preasfinţia Sa), a deschis 29 de parohii noi (în 1948 erau 40, în 1977 erau 69), a binecuvântat construirea unor biserici, a adus rămăşiţele pământeşti ale ep. Mihai Robu de la Beiuş, depunându-le în catedrala din Iaşi.

"În pofida necazurilor şi a umbrelor inerente împrejurărilor grele de păstorire - nota pr. Anton Despinescu într-un articol din 2005 -, episcopul Pleşca era optimist, încrezător în Dumnezeu şi în ocrotirea deosebită a Maicii Sfinte".