Mă poticnesc în gânduri, păienjeniş voinţa,
În rugă să-nfioare de sânge stropi petale,
Şopteşte în fiinţă uitata crucii cale,
O lacrimă, doar una, renască iar căinţa!
Şi cad neputincios, rănit pe aspre dale,
Ca Simon, el mi-ajută tot trupu-n suferinţă,
Alină disperarea, a firii neputinţă,
Cu vrednicie crucea-mi s-o port pe-a vieţii vale.
Plâng, plâng, iar grele lacrimi îmi limpezesc privirea
Ce vede paşii lui pe-a Golgotei cărare,
Şi sorb milostivire din rănile divine,
Acolo sus, acolo-i pe cruce izbăvirea,
Iertat ai fost o, suflet la glasul lui aflare:
- În paradis tu azi vei fi cu mine!
