E mai mult decât o sintagmă profund creştină. Expresia ne duce cu gândul la sfânta Împărtăşanie. Dar iată şi o întrebare pe această temă: Cine pe cine asimilează? Împreună cu sfântul Augustin îl putem auzi pe Isus Cristos spunându-ne: "Eu sunt hrana ta, dar în loc să mă schimb eu în tine, tu vei fi cel schimbat în mine". Desigur, pare să se facă o trecere (ca referire) de la trupul euharistic la trupul lui Cristos care este Biserica şi de la individual la comunitar. Este vorba însă de ceva mai mult chiar şi decât o întrepătrundere. Căci marele Bossuet împinge lucrurile şi mai departe atunci când se exprimă astfel: "Isus Cristos ne poartă în el însuşi; noi suntem - îndrăznesc să o spun - în mai mare măsură trupul său decât propriul său trup... Căci ceea ce se face în trupul său divin, aceasta este figura reală a ceea ce trebuie să se împlinească în noi".
De remarcat acel timp viitor ("tu vei fi cel schimbat în mine") şi acest "trebuie" din ultima exprimare ("ceea ce trebuie să se împlinească în noi"). Nu se pune problema de a viza un viitor nedefinit şi nici de împlinire ca un deziderat. Este vorba de acel "acum şi aici" sacramental. Căci Biserica face (celebrează) Euharistia, iar Euharistia face Biserica.
