Suntem în luna iunie, la finalul timpului pascal, iar luna aceasta vor fi sfinţiţi noii preoţi ce păşesc curajoşi în via Domnului. La rugămintea Centrului Misionar Diecezan, căruia îi mulţumim pentru susţinerea misiunii, pentru casa misiunii pe care o construim şi pentru tot suportul de până acum, am decis să împărtăşim puţin din bucuriile noastre, ale preoţilor misionari, şi din recunoştinţa pe care o avem faţă de românii din ţară şi străinătate care ne susţin cu rugăciunea, căci simţim harul lui Dumnezeu în fiecare zi.
Timpul pascal este marcat de o continuă căutare. Femeile, apostolii, ucenicii de la Emaus, Toma, oamenii în general caută semne ale învierii lui Cristos, caută semne pentru a-şi întări credinţa. Pentru cine caută semne, viaţa de credinţă, convertirile şi botezurile din Coasta de Fildeş pot fi o mărturie că Isus e viu şi este în mijlocul nostru.
De o jumătate de an, la Bouaké, dar şi la Djébonoua, situaţia este tulbure. Soldaţi rebeli s-au răsculat în mai multe rânduri, cerând bani de la preşedintele ţării. Ca să pună presiune, de multe ori au închis intrările în oraşul Bouaké, la 19 km distanţă de noi. În ziua de 14 mai, rebelii au ajuns şi la Djébonoua, au furat câteva maşini, chiar au tras câteva focuri de armă şi au făcut mai multă gălăgie ca de obicei. De la episcopie ni s-a recomandat să nu ieşim cu maşinile pentru că s-ar putea să rămânem fără ele.
Ce să fac? Pentru ziua aceea era programat să merg în două sate, în unul trebuia să celebrez cinci botezuri. Primul gând a fost să rămân acasă, dar apoi, citind în evanghelie: "Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine!" (In 14,1), unde Isus ne îndeamnă să avem încredere, am decis să merg. L-am luat pe Michel şi am pornit cu motocicleta prietenului nostru, Remi.
În satul Kondoukro a fost sărbătoare. Am celebrat cinci botezuri, iar la predică i-am invitat pe toţi să fie pietre vii care construiesc templul spiritual, Biserica, după îndemnul Sfântului Petru (cf. 1Pt 2,4-5). Capela a fost plină de oameni care s-au bucurat prin cântec şi dans, unii fiind de alte religii. Când am ajuns acasă i-am mulţumit Domnului că mi-a dat curajul să merg. Dacă rămâneam acasă nu mai aveam parte de această bucurie.
Motivele de bucurie însă sunt multe. În Duminica Bunului Păstor am celebrat 33 de botezuri la Djébonoua şi în satul Konzo. A fost frumos să adaug la turma bunului păstor încă 33 de suflete. În aceeaşi zi o adolescentă a primit pentru prima dată sfânta Împărtăşanie, iar doi miri şi-au jurat iubire şi fidelitate pentru toată viaţa în faţa lui Dumnezeu şi a comunităţii. Mirele a primit în aceeaşi zi patru sacramente: Botezul, Mirul, Euharistia şi Căsătoria. Toţi s-au bucurat şi i-au mulţumit bunului păstor prin cântec şi dans.
Întâmplarea care m-a marcat cel mai mult a fost aceea a unui tânăr necatolic care s-a prezentat în faţa comunităţii după sfânta Liturghie şi a mărturisit că vrea să intre în Biserica Catolică. De mult timp avea acest gând, dar nu găsea curajul necesar. Cu o noapte mai înainte a auzit o voce care i-a spus să meargă dimineaţă la biserică şi să ceară să intre în Biserica Catolică, lucru pe care l-a şi făcut. Credincioşii, auzind această mărturie, au aplaudat. Este o mare bucurie când oamenii se convertesc, când Duhul Sfânt atinge inima lor, asemenea acestui tânăr.
Rodul rugăciunilor pentru misiuni şi misionari se vede.
Dragi şi iubiţi credincioşi, rugaţi-vă pentru preoţi şi misionari; iar celor care se roagă şi participă des la sfânta Liturghie pentru aceasta, le mulţumim. Purtăm în inimă speranţa că evanghelia va câştiga inima oamenilor, iar turma Domnului, prin preoţii şi misionarii săi, va creşte din ce în ce mai mult.
