Există o "unitate a Duhului în legătura păcii". Şi există o "unitate a trupului lui Cristos" care este Biserica. Referitor la acestea, sfântul Augustin remarcă: "Atunci când ereticii revin în Biserica Catolică şi sunt alăturaţi comunităţii Duhului, pe care în afara (Bisericii) nu o aveau cu siguranţă, nu este reînnoită cufundarea trupească. Deoarece chiar atunci când sunt în afară, această pecete a credinţei nu este absentă; ci li se adaugă ceea ce nu poate fi oferit decât înăuntru, unitatea Duhului în legătura păcii. Acesta este motivul pentru care sacramentele trupeşti, pe care le transmit şi le celebrează chiar şi cei separaţi de unitatea trupului lui Cristos, pot să prezinte pecetea credinţei, dar forţa vie, nevăzută şi spirituală a credinţei nu poate rămâne în ei, la fel cum dispare simţirea dintr-un membru amputat".
Altfel spus, nu se poate trăi ca adevărat creştin având doar pecetea credinţei, imprimată în suflet prin cine ştie ce împrejurare. Forţa vie, nevăzută şi spirituală a credinţei ţine de prezenţa cu întreaga fiinţă în cadrul comunităţii bisericeşti. Iar dacă unii se mulţumesc doar cu această pecete, în timp ce alţii lasă impresia că s-ar simţi chiar deranjaţi de aşa ceva, cu siguranţă că nu nişte mădulare răsfirate alcătuiesc trupul. Trebuie până şi - cum se exprimă poetul - unire-n cuget şi-n simţiri.
