Istorioară morală de Iosif Spillmann

Traducere de Mons. Mihai Robu

Introducere

Insula cea mai sudică dintre cele patru insule mari ale Japoniei se cheamă astăzi Kyushiu; însă pe timpul sfântului Francisc Xaveriu, care a predicat cel dintâi evanghelia în împărăţia Soarelui Răsare, ea se numea Cimo sau Şimo. Ca mărime, se apropia de Elveţia, iar ca populaţie număra cam cinci milioane de suflete. Nu se poate şti cu siguranţă câţi oameni trăiau pe plaiurile binecuvântate ale acestei insule măreţe în secolul al XVI-lea, când s-au petrecut faptele pe care le vom istorisi aici. Din rapoartele misionarilor reiese doar că şi atunci, ca şi azi, ogoarele erau lucrate cu sârguinţă şi că, cel puţin pe coaste, unde terenul era în parte neted în parte ponoros, cătunele, satele, târguşoarele şi oraşele se ţineau lanţ, ca în părţile cele mai populate ale Europei.

Şimo se împărţea în şapte principate, printre care ţinutul Bungo ocupa un loc de frunte şi ca întindere şi ca bogăţie. Stăpânitorul sau regele acestui ţinut - misionarii dau numele de rege vasalilor japonezi din secolul al XVI-lea, pentru că erau aproape independenţi de împăratul Japoniei - cucerise cu armele părţi însemnate din principatele vecine, încât ţara sa ocupa toată partea de răsărit din Şimo.

Acest rege puternic nu era altul decât acel Sivan (Civan), care îl invitase pe sfântul Francisc Xaveriu în capitala sa Funai şi prezidase renumita discuţie religioasă din anul 1551, în timpul căreia apostolul Japoniei a apărat în chip strălucit învăţătura lui Isus împotriva atacurilor bonzilor, (preoţi budişti). În ciuda bonzilor, tânărul rege declarase atunci în public că sfântul Francisc învinsese, deşi bonzii îl ameninţase cu răzbunarea zeilor lor: dar, cu toate îndemnurile sfântului, Sivan nu a avut curajul să îmbrăţişeze învăţătura creştină şi să primească sfântul Botez. Se temea să nu-şi piardă domnia şi de aceea nu voia să se supună moralei creştine a lui Cristos. Totuşi, regele făgăduise înainte de plecarea apostolului, la 20 noiembrie 1551, că îi va ocroti pe misionari şi pe noii creştini.

Trecuse un sfert de secol de atunci. Sivan îi ocrotise pe creştini după cum promisese, aşa că numărul lor creştea în fiecare an; însă el rămăsese păgân. Atunci s-au petrecut evenimente ce au dezlănţuit o luptă furtunoasă la curtea din Bungo şi au avut ca urmare biruinţa harului asupra inimii împietrite a regelui. Le vom istorisi mai pe larg, luându-ne după rapoartele vechi ale timpului.

1. Orbul şi conducătorul lui

Regele Sivan îşi alesese ca locuinţă favorită castelul de la Usuki (Vosuqui), ce avea o poziţie încântătoare, fiind aşezat pe panta frumoasă a unui deal de lângă ţărm, câţiva kilometri mai la sud de capitala Funai. Şi nici nu ar fi putut găsi un loc mai frumos în ţara sa bogată în peisaje fermecătoare. De la ferestrele palatului şi de pe terasele grădinilor, ce-l înconjurau, privirea era încântată de o panoramă neîntrecută. La sud, la vest şi la nord zarea era închisă de liniile frumos arcuite ale şirului de munţi, ce străbătea insula Şimo (Kyushiu). Mai cu seamă, la sud-vest ochiul este atras de vârful semeţ Asojama. El are o înălţime de 1.500 m şi este deseori învăluit de nori întunecoşi, iar alte ori pare îmbrăcat într-un albastru străveziu în lumina plăcută a soarelui. Păduri negre de brad, din mijlocul cărora se ridică ici-colo pereţi cenuşii şi piscuri prăpăstioase, acoperă coastele muntelui, ce coboară spre ţărm în şiruri ondulate de dealuri. Aici se desfăşoară un tablou plin de viaţă şi de variaţie. Între pădure şi crâng se aştern întinderi mari cultivate cu multă grijă; din văi sclipesc pâraie şi râuleţe, ce-s oprite în loc ici-colo prin zăgazuri, ca să slujească la irigarea ogoarelor de orez; de prin livezi zâmbesc singuratice ori în grupuri locuinţele zvelte, acoperite cu paie, ale ţăranilor. La poalele castelului regesc se formase în puţini ani un oraş nou, cu străzi şi cu pieţe largi, întinzându-se pe ţărmul mării. Însă oricât de frumoasă ar fi fost priveliştea înspre uscat, ea era întrecută cu mult de tabloul fermecător ce se deschidea spre răsărit, înspre marea apropiată. Acolo se întindea la picioarele spectatorului ca o oglindă de un albastru-închis minunatul golf Usuki, încadrat la nord şi la sud de promontorii, ce se întind departe, de ale căror pereţi stâncoşi se spărgea furia talazurilor din largul mării. Din valuri se înălţau insuliţe şi insule, îmbrăcate în verdele pădurilor şi ale tufişurilor, iar la capătul orizontului se zărea pe timp frumos munţii albaştri de pe marea insulă Shikoku, ce e aşezată în faţă, şi e despărţită de Şimo prin Strâmtoarea de Bungo, lată în acest loc cam de 40 km.

(va urma)