Provocările actuale ale umanităţii sunt multe, însă una dintre cele mai importante pare a fi "absenţa" lui Dumnezeu în "prezentul" omului.
Omul face proiecte, decide, fără ca Dumnezeu să fie consultat şi astfel, creatura devine stăpâna Creatorului.
În mod subtil, urarea "Crăciun fericit", se transformă în "Sărbători de iarnă"; noua ideologie "Gender" ia amploare distrugând familia creştină prin promovarea unei libertăţi greşit înţelese, înlocuind cuvintele tată şi mamă cu "părinte 1" şi "părinte 2"; puterea politică, deseori denigrând demnitatea persoanei, nu ţine cont de nevoile şi necesităţile atâtor persoane vulnerabile din cauza sărăciei, bolii sau singurătăţii.
Astăzi "creştinul este un reînsufleţitor al legăturii cu Dumnezeu" (papa Francisc) în mijlocul celor care caută să-l nege. Este chemat să răspundă în mod concret prin credinţă, mărturisindu-l "prezent" pe Dumnezeu în "prezentul" său.
"Este Dumnezeu cel care iubeşte omul şi nu caută în el perfecţiunea, ci autenticitatea! Credinţa are trei paşi: am nevoie, am încredere, mă încredinţez. A crede înseamnă a avea nevoie de iubire. A avea încredere înseamnă a abandona regula, când aceasta se opune iubirii. A mă încredinţa înseamnă a parcurge un drum de iubire cu o persoană, având certitudinea că este Dumnezeu care iubeşte" (P. Ermes R.)
