An de an, fraţii din Taizé (Franţa) adună mii de tineri din Europa la "Pelerinajul de Încredere pe pământ". De la Valencia, Spania (2015) întâlnirea ecumenică s-a mutat în decembrie 2016 la Riga, în Letonia. Pelerinajul este o adevărată mărturie de credinţă şi de pace; el dovedeşte, de fiecare dată mai puternic, că ceea ce ne uneşte este mult mai semnificativ decât ceea ce ne desparte. Au fost prezenţi peste 12.000 de tineri de pe întreg continentul şi de dincolo de graniţele acestuia.

Şi în acest an România a fost reprezentată de tineri din toată ţara, dornici să trăiască măcar pentru câteva zile în spiritul Taizé. Din Dieceza de Iaşi au participat 15 tineri. Activităţile întâlnirii au început la Riga în după-amiaza zilei de 28 decembrie 2016 şi s-au încheiat în prima zi a noului an, 2017.

Parohiile din capitala Letoniei şi din împrejurimi au deschis bisericile, iar familiile şi-au deschis casele şi au primit pelerinii. Programul de dimineaţă era coordonat de comunităţile parohiale şi cuprindea rugăciunea de dimineaţă, întâlnirile şi discuţiile în grupuri mici şi celebrarea sfintei Liturghii. După-amiezile propuneau o paletă largă de programe alternative: conferinţe, dezbateri, concerte, vizite culturale sau workshop-uri.

La Riga, tinerii s-au rugat pentru pace, pentru naţiunile din lumea întreagă, pentru familiile şi prietenii lor. Fratele Alois a amintit în discursurile sale despre marile probleme ale lumii, despre terorism şi intoleranţă şi despre cei mai mici dintre noi, persecutaţi sau scufundaţi în sărăcie, uitaţi de toţi. A insistat mai ales pe puterea unităţii şi pe cât de important este ca evanghelia lui Cristos să fie trăită împreună.

Timpul petrecut împreună la Riga a fost deosebit şi dătător de frumoase prietenii care cu siguranţă vor fi împrospătate la următoarea întâlnire de iarnă care va avea loc la Basel (Elveţia).

Capitala Letoniei a devenit, la final de an, un adevărat centru al credinţei şi al comuniunii. Ce mărturie de pace şi unitate poate fi mai frumoasă decât mărturia tinerilor care ştiu să împletească atât de frumos diferenţele dintre ei şi să construiască cu atâta dăruire puntea spre ecumenism şi spre casa Tatălui, cel care n-a privit niciodată la altceva decât la sufletele noastre! Să purtăm întotdeauna în inima noastră această dorinţă neîncetată de a ne întâlni şi de a rămâne împreună în Cristos Isus, care uneşte şi întăreşte!