Acum o sută de ani, Primul Război Mondial era în plină desfăşurare. Acesta a început la 28 iulie 1914 şi s-a terminat la 11 noiembrie 1918. România a participat efectiv în acest război ca ţară beligerantă de partea Antantei în perioadele 27 august 1916 - 27 noiembrie 1917 şi 9 noiembrie 1918 - 11 noiembrie 1918. Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru catolicii din Moldova? În câteva articole, pe baza documentelor găsite, ne propunem să răspundem la această întrebare.
La 2 ianuarie 1917, Uldedric Cipolloni, administrator apostolic al Diecezei de Iaşi, scrie părintelui procurator despre unele consecinţe ale războiului. Mulţi preoţi, nefiind consideraţi români, erau arestaţi. Printre ei se afla: Pr. Petru Neumann, paroh de Valea Seacă, pr. Iacint Bock, vicar la Bacău, şi pr. Carol Rist, paroh de Văleni. Alţi preoţi fuseseră eliberaţi. Părintele Graţian Carpati, paroh de Săbăoani, acum era liber şi era la Iaşi cu administratorul apostolic. Pr. Diomede Ulivi, paroh de Pustiana, se afla în lagărul de concentrare. Despre alţii nu ştie nimic: pr. Monaldus Baglietti, paroh de Focşani, şi pr. Paul Mosel, paroh de Bacău. Superiorul diecezei din acele vremuri notează:
"Pr. Petru Neumann, pr. Iacint Bock sunt în carcera din Bacău împreună cu un preot secular; pentru ei nu am putut încă să fac să fie internaţi în parohia din Bacău, cum am obţinut pentru 10 ecleziastici din Arhidieceza de Bucureşti, internaţi acum în casa noastră parohială din Huşi sub responsabilitatea părintelui Raffaeli. Inutil, acum nu te ascultă nimeni; o asemenea dezordine există încât te sperie. Imaginaţi-vă, de trei luni şi jumătate lucrez împreună cu baronul Fasciotti pentru a-l elibera din lagărul de concentrare pe pr. Diomede Ulivi, luat pe nedrept la declararea războiului, pentru că e italian, chiar dacă, după declaraţiile aceloraşi autorităţi, nu au găsit nimic în dreptul lui: cu toate acestea nu există nicio posibilitate de a-l putea elibera: am apelat la ministrul de Interne, la ministrul de Externe, la ministrul de Război, la rege, nimic! Acum am apelat la şeful Statului Major, care este şi şeful suprem al armatei; dar deşi a telegrafiat ordinul de eliberare imediată a pr. Ulivi, nimeni nu-l duce la împlinire, pentru că de 21 de zile este dat acest ordin şi pr. Ulivi nu se vede; ne agităm, scriem, dar în zadar! Ca atare nu aştept decât intervenţia Sfântului Părinte pentru toţi preoţii noştri; scrisoarea pe care am scris-o Sfântului Părinte, cu siguranţă a ajuns.
Situaţia militară de aici pentru moment s-a îmbunătăţit, iar pregătirile febrile din ultimele zile pentru plecarea în Rusia a Guvernului, a ambasadelor şi a întregii Românii oficiale, au fost suspendate. Galaţi-ul, deşi a fost puternic bombardat, nemţii s-au îndepărtat; la fel şi de Brăila. Focşanii a fost luat de nemţi şi nu mai ştiu nimic de pr. Baglietti. Nu mai ştiu nimic nici de pr. Mosel, unde se găseşte, dacă este în viaţă sau este mort; singura speranţă că a căzut în mâinile nemţilor mă mângâie, deoarece, fiind neamţ, va fi cu siguranţă salvat".
