În planul său de iubire, Dumnezeu îl cheamă pe om la viaţă. Astfel, viaţa fiecărui om devine vocaţie, chemare de a cunoaşte şi împărtăşi iubirea lui Dumnezeu. Cuvântul vocaţie îşi are originea în cuvântul latin vocare care înseamnă a chema.
Vârsta tinereţii constituie pentru fiecare un prilej de a alege modalitatea de a transmite această iubire divină. Fiecare tânăr are în inima sa dorinţa de a fi vizitat şi cunoscut de Dumnezeu iubire, dar în acelaşi timp cunoaşte şi teama, nesiguranţa perspectivei care se deschide. De aceea, un rol important îl au şi persoanele pe care tânărul le întâlneşte pe drumul formării, întrucât "acolo unde există viaţă, fervoare, voinţă de a-l transmite pe Cristos altora, apar şi vocaţiile autentice" (Papa Francisc, Evangelii gaudium 107).
Să ne rugăm Domnului pentru ca toţi tinerii să se lase vizitaţi şi chemaţi pe nume de el, să se abandoneze cu încredere iubirii sale, astfel încât să găsească bucuria în a se dărui altuia şi altora, să răspundă cu generozitate propriei vocaţii, luând în considerare în mod serios posibilităţile care li se oferă, atât sacramentul Căsătoriei, cât şi fecioria pentru împărăţia lui Dumnezeu, care vin de la Domnul însuşi (cf. CBC 1620).
