În vederea restaurării şi consolidării catedralei, în ultimul timp au început a se face săpături arheologice în sacristia şi în interiorul lăcaşului de cult. Câteva descoperiri merită să fie scoase în evidenţă.

În săpăturile desfăşurate în a doua parte a anului 2016 (sub coordonarea arheologilor medievişti Stela Cheptea şi Bobi Apăvăloaei de la Academia Română - filiala Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană) în sacristia bisericii s-au descoperit peste 30 de schelete de persoane înmormântate la diferite adâncimi, între 2,50 şi 4,25 m (unele dintre ele erau în alte poziţii decât cea normală), câteva monede, fragmente ceramice şi de teracotă care urmează să fie datate. S-au găsit, de asemenea, la adâncimea de 2 metri, un fragment dintr-o fundaţie de piatră şi o aglomerare de pietre aşezate într-un fel aparte, una dintre laturi fiind uşor arcuită, posibil absida unei biserici. Pământul galben şi începutul fundaţiei se află la 4,25 m. Pe verticală sunt câteva straturi de arsură, urme ale focurilor şi distrugerilor care au fost prin aceste locuri în decursul istoriei. De asemenea, la 3,10 m adâncime este o placă de mortar (var cu nisip), care se întinde pe toată suprafaţa sacristiei, posibil să fie pavimentul unei construcţii vechi.

De-a lungul istoriei pe locul catedralei actuale din Iaşi sau în apropiere au fost construite mai multe biserici din lemn sau din piatră. Despre trei dintre ele se ştie şi când au fost sfinţite: 19 noiembrie 1612, 1755, 15 august 1789. Despre altele se ştie doar de existenţa lor sau ni se dau chiar amănunte.

Pe centrul bisericii, începând din locul unde era altarul vechi, s-a găsit o criptă zidită din cărămidă, cu boltă, goală în interior, având înălţimea de 2 m. Lungimea este de 3,30 m, iar lăţimea de 1,64. Partea din faţă se afla chiar sub altarul vechi. Descoperirea criptei a născut întrebări la care încă nu s-au găsit răspunsuri clare. În pământ, în partea de jos a criptei, se află morminte? Când s-a construit cripta? De ce este atât de mare? De ce s-a pus sub altar? Să fi fost construită cripta pentru ulterioare înmormântări?

Săpăturile din luna martie au scos la iveală aproape de zona unde începe cruciera locul unde era vechea bancă de împărtăşanie, marcat prin câteva rânduri de cărămidă dintr-o parte în alta. "Prin tradiţie - nota pr. Iosif Gabor în anul 1986 - se ştie că la Iaşi a fost reînhumat în faţa băncii de împărtăşanie" pr. Francisc Anton Tasso de Savona mort în faimă de sfinţenie la Răchiteni la 5 martie 1765. Pe centru, în faţa locului vechii bănci de împărtăşanie s-a descoperit mormântul acestui preot. Deasupra are o lespede formată din trei pietre. Într-o casetă făcută din cărămidă, cu dimensiunile 70x40x40 cm, se află un mic sicriu (în parte putrezit) cu rămăşiţele pământeşti ale părintelui. Părintele a fost reînhumat aici ("într-un loc mai potrivit, în biserica cea nouă, zidită de piatră") la 30 iulie 1813, fiind adus din biserica din Răchiteni unde fusese transportat din cimitir la 5 iunie 1782 şi îngropat în faţa altarului. Tot pe centrul catedralei, în continuarea mormântului, se profilează o nouă criptă. (va urma)