"Dar Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile de ignoranţă, vesteşte acum oamenilor de pretutindeni să se convertească" (Fap 17,30). În ce constă această convertire?
Versetul 30 se leagă de versetul 23: "Căci, străbătând cetatea şi observând cu atenţie monumentele voastre sacre, am găsit şi un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Aşadar, cel pe care îl cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acesta vi-l vestesc". Este răspunsul creştin la setea de cunoaştere a atenienilor. Denunţarea contra idolilor (v. 29: "Aşadar, dacă suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, opera măiestriei şi a imaginaţiei omului") îi permite redactorului să dezvolte tema convertirii la adevăratul Dumnezeu, la acceptarea învierii lui Isus şi a aşteptării judecăţii. Sfântul Luca numeşte istoria lumii păgâne în căutarea lui Dumnezeu ca «timp al ignoranţei» (Fap 14,16: În generaţiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor). Omul putea să-l cunoască pe Dumnezeu, dar a eşuat: nu l-a cunoscut pe Dumnezeu şi deci nu l-a venerat, nu a avut atitudinea corectă pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om. Necesitatea convertirii arată că nu e vorba doar de o lipsă de cunoaştere intelectuală despre Dumnezeu, ci o adevărată deviere. Dar acum, iată cotitura: cu proclamarea evangheliei, istoria mântuirii ajunge la lumea păgână. Ca şi pentru iudei, Dumnezeu «trece peste» ignoranţa vinovată, oferă un nou punct de plecare, o nouă şansă. Dumnezeu le oferă tuturor şi deci şi atenienilor (ca şi cititorilor) posibilitatea de a se converti, în sens biblic de a se căi renunţând la rău pentru a se îndrepta cu toată fiinţa spre Dumnezeu şi voinţa sa.
