* Amalia Mihai (e-mail). "A ales moartea pentru a da viaţă fiicei sale. Drama Roxanei Dragomir, mama de 27 de ani, a început în luna a patra de sarcină. Atunci a aflat că are cancer osos, dar dorinţa de a da naştere copilului ei a fost mai presus decât propria viaţă. Roxana era căsătorită cu Alin de un an de zile şi îşi doreau un copil. Cea mai aşteptată veste, aceea că va deveni mamă a făcut-o fericită, însă, la scurt timp, acest vis i-a fost umbrit. Medicii au îndemnat-o atunci să ia cea mai grea decizie, o decizie crucială, să aleagă între viaţa ei şi viaţa pruncului. Nu a stat pe gânduri, nu s-a îndoit nicio secundă de ceea ce trebuie să facă. Şi-a sacrificat viaţa pentru a aduce pe lume un suflet, pe fetiţa ei, Maia. Singura ei dorinţă era să-şi crească fetiţa alături de soţul ei, Alin... Nu s-a plâns de durere, deşi suferinţa i se citea pe faţa tot mai palidă. Familia a dus-o în Turcia în speranţa că o vor salva. Roxana a pierdut lupta cu boala şi a plecat în casa Tatălui ceresc la sfârşitul lunii februarie. Sute de oameni au condus-o pe ultimul drum. Roxana este un exemplu pentru noi, femeile, mai ales. De obicei, noi, oamenii, fugim de durere, suferinţă şi moarte, dar Roxana s-a luptat eroic cu toate acestea, pentru a-şi naşte fiica. Acum Roxana trăieşte prin fetiţa ei, Maia".

Cazul semnalat de dv. este impresionant şi a venit în plină desfăşurare la Iaşi, Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara a celei mai mari mişcări pro vita la nivel internaţional, care înseamnă 40 de zile de priveghere paşnică în rugăciune pentru încetarea avorturilor (în perioada 1 martie - 9 aprilie 2017). O mamă care alege să-şi salveze copilul cu riscul vieţii ei este mereu de admirat şi trebuie dată ca exemplu, mai ales într-un mediu în care ca ţară ocupăm un loc fruntaş la numărul de avorturi. S-a calculat că de la evenimentele din 1989 până astăzi numărul copiilor ucişi înainte de a se naşte este atât de mare încât am mai avea încă o Românie. Am văzut că presa deja a scris sau a relatat despre această mamă. Cinste ei! Ne rugăm ca Dumnezeu să-i întărească pe cei care au rămas în viaţă şi să-l ajute pe copil să crească în harul său.

* D. (e-mail). "Aş avea şi eu nevoie de câteva lămuriri dacă se poate. Sunt creştin romano-catolic şi m-am căsătorit în luna decembrie 2016 la primărie, iar soţia mea este ortodoxă. În luna mai urmează să se nască pruncul nostru. Întrebarea mea este dacă putem să botezăm copilul în Biserica Catolică? Aştept răspunsul dv. sau să mă îndrumaţi spre cineva care mă poate lămuri. Vă mulţumesc!"

Să sperăm că veţi face cât mai repede căsătoria religioasă în Biserica Catolică. Nu ajunge doar cea civilă. E nevoie şi de Dumnezeu în familia dv. Ar fi păcat să crească pruncul şi să afle că nu sunteţi căsătoriţi. Copilul poate fi botezat. Căutaţi cel puţin un naş catolic. Luaţi legătura cu parohia de care aparţineţi, vorbiţi cu părintele paroh şi Sfinţia Sa vă va spune ce mai aveţi de făcut. Vă dorim har şi binecuvântare de la Domnul!

* Iosif Roca (Galaţi). "Părintele Eugen Blăjuţ sr. este o comoară de cuvinte. O nouă vizită făcută părintelui, discuţiile şi atmosfera creată sunt la temelia acestei intervenţii. A devenit o certitudine că părintele este o sursă nesecată de cuvinte esenţiale şi cu mare încărcătură de fond şi emoţională. În zeci de ani, nu l-am auzit rostind cuvinte inutile, nu l-am văzut nervos sau supărat, indisponibil etc. Simplitatea, bunăvoinţa şi bunătatea părintelui sunt dezarmante. Exemplul este lângă noi, cu atât mai mult cu cât părintele are o venerabilă vârstă şi o experienţă de viaţă pe măsură. De această dată părintele a vorbit despre Rugăciunea domnească, Sfânta Treime, dar şi despre irosirea resurselor ca rezultat al necredinţei. Am primit binecuvântarea părintelui şi mă voi reîntoarce pentru noi cuvinte din comoara sa".

Vă mulţumim pentru cele împărtăşite!

* DS. DL. (e-mail). Stimate domn/doamnă, vă invităm să vă luaţi informaţiile din surse credibile (manuale de istorie, cărţi din biblioteci cu aparat critic, care se bazează pe documente). Încercaţi apoi să-i cunoaşteţi personal pe iezuiţi. Ei sunt prezenţi şi în România: în Bucureşti şi în Cluj. Vizitaţi-i, observaţi-le activitatea (caritativă şi cultural-religioasă) şi apoi trageţi concluzii. Luându-vă informaţiile din sursele pe care ni le-aţi arătat, riscaţi să trăiţi într-o minciună continuă şi să fiţi manipulat toată viaţa de alţii. În Sfânta Scriptură, pe care ne place să credem că aţi citit-o, este scris: "Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi". Aceasta vă dorim: să cunoaşteţi Adevărul... Să aveţi curajul apoi să vă daţi numele şi prenumele (de ce vă ascundeţi?). Mult har şi binecuvântare de la Dumnezeu!

* A. (e-mail). "De curând la Editura «Sapientia» a apărut cartea «Creştinismul antic în Scythia Minor» (Dobrogea). Una dintre întrebările la care doresc să-mi răspundeţi este aceasta: Cine a fost împăratul Atanasiu I despre care se vorbeşte la tot pasul că a restaurat biserici? Unde şi când a fost împărat?"

Deoarece cartea a ieşit la Editura "Sapientia", l-am rugat pe pr. Ştefan Lupu, responsabil al editurii, să răspundă la întrebarea pe care ne-ţi adresat-o. Sfinţia Sa ne-a spus că e o greşeală, de fapt este Anastasiu (mai precis Anastasie) şi nu Atanasiu, cum a apărut în carte. După moartea lui Zenon din anul 491, văduva sa, Ariadna, s-a căsătorit cu bătrânul Anastasie I din Dyrrachium, ce deţinea o funcţie la curte de "silentiarius". A fost încoronat după ce a făgăduit că nu va introduce nicio inovaţie bisericească. A încheiat socotelile cu isaurienii, înlăturându-i din funcţii, confiscându-le proprietăţile şi expulzându-i din capitală. A urmat un război de şase ani în care isaurienii au fost înfrânţi şi strămutaţi în Tracia. A dus apoi un război împotriva Persiei fără rezultate. Fiindu-i atenţia distrasă de la frontiera dunăreană, bulgarii, geţii şi sciţii întreprindeau incursiuni de jaf împotriva frontierei nordice şi în Peninsula Balcanică. Anastasie a fost determinat să ridice zidul lung la 65 km vest de Constantinopol, care se întindea de la Marea Marmara la Marea Neagră. Însă din cauza construirii la repezeală şi a cutremurelor, zidul nu a putut servi ca o barieră reală. Între timp, Theodoric cel Mare fusese recunoscut de împărat ca rege al Italiei, iar Clovis I întemeiase regatul francilor în Galia şi primise titlul de consul. Anastasie îi favorizase iniţial pe monofiziţi, dar când a poruncit ca Trisaghionul să fie cântat ca adaos la o cântare bisericească, au pornit tulburări în capitală şi la izbucnirea unei rebeliuni în Tracia, compuse de armate de bulgari, huniţi slavi, conduşi de Vitalian care pregătise flota pentru asediul Constantinopolului pentru a salva biserica ortodoxă. Dar rebeliunea a fost înăbuşită după o luptă grea şi lungă. Anastasie a decretat interzicerea luptelor din circ dintre oameni şi animale. A construit apeducte şi a renovat Farul din Alexandria. În anul 518, bătrânul împărat cu un ochi albastru şi un ochi căprui a murit. Dinastia Leonidă s-a încheiat.