Oraşul portughez Braga a fost fondat de romani în urmă cu două mii de ani, sub numele de Bracara Augusta, şi se pare că este unul dintre cele mai vechi oraşe încreştinate din lume.
Situat în partea de nord a ţării, este al treilea oraş după Lisabona şi Porto. Pe o colină înaltă, la o altitudine de 663 de metri, în partea estică a oraşului, pelerinul poate întâlni sanctuarul marian Sameiro, al doilea ca importanţă după cel de la Fatima.
Istoria sanctuarului începe destul de târziu, în anul 1863. La 8 decembrie 1854, papa Pius al IX-lea a declarat oficial dogma Neprihănita zămislire. Un preot foarte devotat Maicii Domnului, Martinho António Pereira da Silva, încântat de decizia papei, a decis să construiască un monument dedicat Neprihănitei Zămisliri pe colina Sameiro. Era vorba, de fapt, de un piedestal de granit pe care să fie aşezată o statuie a Maicii Domnului, sculptată în marmură albă de către artistul italian Emídio Carlos Amatuci. Astfel, la 14 iunie 1863 s-a pus piatra fundamentală, iar la 29 august 1869 a fost aşezată statuia, binecuvântată fiind de arhiepiscopul de Braga, José Joaquim de Azevedo e Moura.
La 7 august 1878 a fost adusă la Sameiro o altă statuie a sfintei Fecioare, lucrare a italianului Eugénio Maccagnani. Din motive necunoscute, monumentul a fost distrus la 9 ianuarie 1883, însă statuia a fost găsită intactă printre ruine.
Construirea noului sanctuar în stil neoclasic a început la 31 august 1890, când s-a pus piatra fundamentală, însă consacrarea a avut loc abia la 7 iunie 1953.
Sanctuarul are o arhitectură fără elemente surprinzătoare, însă merită atenţie cele două turnuri de la intrare, cupola care domină, tabernacolul, sculptat în argint masiv şi, desigur, statuia de deasupra altarului. Maria, cu un chip gingaş, poate puţin trist, înveşmântată cu o mantie albastră, ţine mâna stângă la piept, iar cu cea dreaptă binecuvântează. Coroana de pe capul Fecioarei, cu care a fost încoronată de către delegatul papei, nunţiul papal Giuseppe Macchi la 12 iunie 1904, este realizată din aur masiv şi cântăreşte 25 de kg. Pe fundal, cu litere aurite, este inscripţionată expresia: "Et macula originalis non est in te" (Şi prihană strămoşească nu este în tine). Urcând 265 de trepte, după ce se trece printr-un culoar plin cu ex-voto-uri, se poate ajunge în vârful cupolei. Merită atenţie şi cripta sanctuarului, ornamentată cu mozaicuri, inaugurată în anul 1979.
În faţa sanctuarului se extinde o esplanadă generoasă, marcată din loc în loc cu diferite statui ale unor sfinţi care au scris despre sfânta Maria: sfântul Bernard, sfântul Anton de Padova, sfântul Ciril din Ierusalim şi sfântul Alfons de Liguori. Chiar la intrare, pe culmea dealului, unde se opresc scările care pornesc din oraş, domină, pe două coloane foarte înalte, statuile inimii lui Isus şi a Maicii Domnului. Papa Paul al VI-lea a ridicat sanctuarul la rang de bazilică în anul 1964.
Zilele speciale de pelerinaj la Sameiro sunt prima duminică din iunie şi ultima duminică din luna august, însă ziua de sărbătoare este 12 iunie, ziua încoronării statuii.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a vizitat Sameiro la 15 mai 1982, iar doi ani mai târziu, la 12 iunie 1984, s-a realizat o splendidă statuie a pontifului în amintirea vizitei sale. Mai târziu, sanctuarul a primit ca un mare dar şi o relicvă a sfântului papă.
La 8 decembrie 2004, la 150 de ani de la declararea dogmei Neprihănita zămislire, papa Ioan Paul al II-lea l-a delegat pe cardinalul brazilian Eugenio de Araújo Sales să prezideze celebrările şi, prin intermediul acestuia, a oferit sanctuarului trandafirul de aur.
