"Iată omul", răsună în aceste zile (In 19,5)! Iată-l pe Cristos în timpul intrării triumfale în Ierusalim (cf. In 12,12-15); iată-l slujind la ultima cină, spălând picioarele apostolilor (cf. In 13,1-20); iată-l în agonie pe Muntele Măslinilor, rugându-se atât de stăruitor încât "sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge" (Lc 22,44); iată-l arestat, judecat, condamnat, răstignit pe cruce, mort şi înmormântat (cf. In 18-19); iată-l viu, glorios, explicând Scripturile şi trimiţând ucenici în toată lumea (cf. Lc 24); iată-l înălţat la cer, în glorie, de unde va reveni (cf. Mt 26,64; Fap 1,11).

În Săptămâna Sfântă vedem imagini atât de diferite cu Cristos. Suntem confuzi: Cristos e glorios sau e în suferinţă?

Am auzit că "Isus va fi în agonie până la sfârşitul lumii" (Blaise Pascal). Însă noi vrem un Cristos glorios, deja înviat! Noi vrem glorie, nu jertfă, nu cruce, nu sacrificiu! Pentru aceasta ne-am şi zbătut să scoatem crucea din şcoli, din case, din viaţa noastră: "Noi nu vrem jertfă, sacrificiu. Noi vrem glorie"! Şi dacă mai sunt cruci prin jurul nostru le preferăm cu un răstignit viu, puternic, cu ochii larg deschişi, gata să învie. Nu Cristos în agonie, Cristos în suferinţă, Cristos mort, nu este pentru noi.

Noi ne-am născut când lumea era deja împărţită în generaţii, în tineri şi bătrâni. Celor din urmă le-am lăsat crucea, Vinerea Mare. Ei sunt "oameni obişnuiţi cu suferinţa" (cf. Is 53,3). Noi, cei tineri, preferăm gloria, puterea, învierea. Pe noi nu ne interesează Calvarul, ci Taborul: Cristos îmbrăcat în lumină! Modelul nostru este un Dumnezeu plin de putere, unul care să ne facă şi pe noi puternici.

Să nu ne amăgim: putem scoate crucifixul din viaţa noastră, dar nu putem desfiinţa Calvarul, crucea! Putem prefera oricând gloria, dar nu o vom ajunge fără Cristos răstignit! Ce oameni de caracter am fi dacă am înţelege că bobul de grâu, dacă nu moare, rămâne singur, neroditor, incapabil să ajungă la înviere, la glorie (cf. In 12,24)!

Când vom înţelege valoarea crucii, a sacrificiului, ne vom bucura de viaţă, de înviere. Atunci ne vom construi "gloria" privind crucea! Ba chiar mai mult, îmbrăţişând crucea şi purtând-o pe urmele Domnului.

Tu spre ce Cristos priveşti în aceste zile: spre cel răstignit sau spre cel glorios? Tu chiar crezi că poţi ajunge gloria Celui Înviat fără niciun sacrificiu?