Congregaţia "Notre Dame de Sion" a împlinit 150 de ani de prezenţă în Moldova. Jubileul a fost marcat la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, în zilele de 16 şi 17 septembrie, prin simpozionul "Cuvântul lui Dumnezeu în pastoraţia şi viaţa Bisericii şi viaţa creştină", organizat în colaborare cu Oficiul de Pastoraţie Biblică. Duminică, 18 septembrie, la ora 10.30, în biserica "Sfântul Mihail" din Săbăoani, PS Aurel Percă a prezidat o Liturghie solemnă, de mulţumire pentru cei 150 de ani de activitate. La Iaşi, în biserica "Sfântul Anton", jubileul a fost marcat duminică, 25 septembrie, la ora 10.30, prin Liturghia solemnă prezidată de PS Petru Gherghel. În toate aceste localităţi a fost prezentat volumul "Congregaţia Surorile acestei congregaţii au fost aduse în Moldova de episcopul Iosif Salandari (1864-1873), mai întâi la Iaşi, în anul 1866 şi apoi la Galaţi, în anul 1867. Tratativele cu Congregaţia "Notre Dame de Sion" au început în anul 1865 şi au fost purtate cu fondatorul congregaţiei, Théodor Ratisbonne (1802-1884), şi cu superioara generală, Théodorine Randon. La 1 decembrie 1865, părintele Ratisbonne scria superioarei generale următoarele: "Moldova este o ţară nouă; nu există nici o comunitate; sunt puţine călugăriţe. Bunul Dumnezeu a voit să implantăm aici drapelul de Sion. Sunt foarte încrezător. Fiii lui Israel sunt numeroşi în această regiune bogată. (...) Iubirea faţă de Isus Cristos, evanghelizarea sufletelor, extinderea operelor Bisericii, destinele Sionului, iată singurele gânduri care trebuie să vă preocupe. Bucuraţi-vă în Domnul şi el va lucra". La 14 martie 1866, primele patru surori soseau la Galaţi, de unde au fost trimise la Iaşi, "un oraş cu 40.000 de locuitori". În luna iunie a aceluiaşi an sosea la Iaşi sr. Louise Weywada, superioară generală, pentru a organiza conducerea institutului. Primele organizate au fost Şcoala Externă de Fete şi Orfelinatul "Sfântul Andrei Apostolul", puse sub conducerea sorei Electa Valentin, în timp ce sorei Théodorine Randon i-a fost încredinţată conducerea pensionatului "Sfântul Anton de Padova". La 14 noiembrie 1866 frecventau şcolile externe un număr de 100 de elevi, 45 de fete urmau cursurile pensionatului, în timp ce orfelinatul adăpostea 10 orfane catolice. În clădirile "Notre Dame de Sion" ("Casa Balş", cumpărată în prima parte a anului 1871) a funcţionat, începând cu 1879, Şcoala Primară Parohială de Fete (până la această dată funcţionase într-un loc aflat lângă reşedinţa parohială, "Casa Baston"), iar din anul 1866, Liceul de Fete, Şcoala de Meserii, Cursul Primar Pensionat, alături de Grădiniţă, Cămin pentru Studente, Orfelinat, Dispensar Policlinic. La sfârşitul lunii octombrie 1867 soseau la Galaţi primele surori însoţite de sora Jean Baptiste Lagarmitte în calitate de superioară. La început, localul şcolilor a fost amenajat într-o aripă a casei parohiale din Galaţi, după care surorile au reuşit achiziţionarea unei case. În anul 1878 s-au încheiat lucrările de construire a unei noi case. În acest oraş a funcţionat, începând cu anul 1867, Şcoala Primară Parohială de Fete - secţia internat, recunoscută de statul român în anul 1929, Şcoala Primară de Fete - secţia externat, înfiinţată în 1906, Şcoala Secundară de Fete, curs francez - secţia pensionat, înfiinţată în anul 1867. În anul 1869, părintele Ratisbonne a vizitat institutele de la Iaşi şi Galaţi, declarându-se foarte mulţumit de activitatea surorilor şi de interesul elevelor pentru şcoală. În anul 1870 activau la Iaşi un număr de 38 de călugăriţe, care asigurau instrucţia şcolară pentru 200 de fete din educandat şi orfelinat, precum şi a circa 100 de fete care frecventau şcolile externe. În acelaşi an, activau la Galaţi un număr de 12 surori care asigurau instrucţia şcolară a 30 de fete în educandat şi a altor 40 de fete în cadrul şcolilor externe. În anul 1881, numărul surorilor de la Galaţi ajunsese la 50, acestea asigurând asistenţa şcolară a 185 de fete în educandat şi orfelinat, precum şi a altor 120 de fete care frecventau şcolile externe. În anul 1891, institutul din Galaţi era deservit de 66 de surori, care se ocupau de instrucţia şcolară a 479 de fete; în anul 1904 activau 92 de călugăriţe, care ofereau asistenţă şcolară şi caritativă la 600 de fete în cadrul educandatului, orfelinatului şi "şcolii săracelor". Desfiinţată în anul 1948, Congregaţia Surorilor "Notre Dame de Sion" a renăscut după anul 1990 prin deschiderea de noi case la Iaşi, Roman şi Săbăoani, în care a urmărit misiunea propusă: "A da mărturie în Biserică şi în lume despre fidelitatea lui Dumnezeu asupra iubirii sale faţă de poporul evreu şi a lucra la împlinirea promisiunilor biblice, revelate patriarhilor şi profeţilor lui Israel, pentru toată omenirea".
