Tinereţea adevărată este un timp de căutare, de descoperire, de dorinţe, de angajamente şi de paşi spre ţeluri înalte. Din acest anotimp al vieţii nu poate să lipsească spiritul de aventură înţeles nu ca "foame de adrenalină", ci ca un curaj de a răspunde la glasul interior ce îndeamnă spre orizonturi noi care dau un sens profund propriei vieţi. Astfel, însăşi prietenia cu Cristos este o adevărată aventură, deoarece mobilizează într-un mod exigent resursele interioare pentru drumul ce trebuie străbătut spre orizontul fericirii. "Isus Cristos este cel care ştie să dea adevărată pasiune vieţii, este cel care ne face să nu ne mulţumim cu puţin şi ne face să dăm ceea ce este mai bun din noi înşine; Isus Cristos este cel care ne interpelează, ne invită şi ne ajută să ne ridicăm ori de câte ori ne considerăm învinşi. Isus Cristos este cel care ne determină să ne ridicăm privirea şi să visăm lucruri înalte", le spunea papa Francisc tinerilor prezenţi la Ziua Mondială a Tineretului de la Cracovia. Cristos nu amăgeşte cu lucruri banale, nu "suceşte minţile" şi nu "îmbată" inimile, ci indică o cale pentru a ajunge la propria împlinire. Calea aceasta este plină de exigenţe şi de urcuşuri tocmai pentru că Isus Cristos nu este un "vânzător de fum", nu creează iluzii, ci face apel la potenţialul enorm pe care l-am primit. A porni pe această cale este o adevărată aventură!

Din această aventură nu poate să lipsească răspunsul la chemarea de a deveni protagoniştii unei lumi noi. Atunci când tinerii nu vor mai dori să schimbe lumea va fi o adevărată tragedie! Ca să nu trăim această tragedie e nevoie ca tinerii să se lase pătrunşi de bunătate, să trăiască toate momentele vieţii lor cu o inimă milostivă. "Pentru că o inimă milostivă - spune papa Francisc - are curajul de a lăsa comodităţile; o inimă milostivă ştie să meargă în întâmpinarea altora, reuşeşte să-i îmbrăţişeze pe toţi... A spune milostivire împreună cu voi înseamnă a spune oportunitate, înseamnă a spune mâine, înseamnă a spune angajare, înseamnă a spune încredere, înseamnă a spune deschidere, ospitalitate, compasiune, înseamnă a spune vise". Acestea sunt atitudini grandioase care au în sine forţa de a schimba lumea, începând de la propria inimă. Sunt lansări în această aventură a căutării şi a realizării binelui. Există foarte multă bunătate în ceilalţi, ce aşteaptă să fie descoperită şi există foarte multă bunătate în noi, ce aşteaptă să fie oferită.

Un tânăr care este convins că fericirea izvorăşte din milostivire are mult curaj! Este mai uşor să străbaţi "căile bătătorite" ale indiferenţei şi ale egoismului, decât să îţi "rişti" viaţa pe culmile dăruirii şi ale bunătăţii. Dar aceasta înseamnă a renunţa înainte de a porni la drum, a capitula înainte să înceapă lupta, a tremura înainte ca aventura să înceapă. Tocmai de aceea e nevoie ca acest curaj al aventurii sănătoase şi sfinte să fie invocat: "Doamne, lansează-ne în aventura milostivirii! Lansează-ne în aventura de a construi punţi şi de a dărâma ziduri (fie ele ţarcuri sau garduri); lansează-ne în aventura de a-l ajuta pe cel sărac, pe cel care se simte singur şi abandonat, pe cel care nu mai găseşte un sens pentru viaţa sa. Lansează-ne să-i însoţim pe cei care nu te cunosc şi să le spunem lent şi cu mult respect numele tău, motivul credinţei mele".