- "În Mt 8,11-12 găsim scris: "Vor veni mulţi de la Răsărit şi de la Apus şi vor sta la masă cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară". Cine sunt aceşti fii ai împărăţiei? De ce rămân afară?"
Cuvintele lui Isus sunt un ecou al oracolelor profetice, în special în tradiţia lui Isaia, care lărgesc orizontul mântuirii finale la celelalte popoare. Într-un pelerinaj ideal spre ţara sfântă unde se află sanctuarul lui Dumnezeu, pe muntele Sion, sunt convocate popoarele pentru a lua parte la beneficiile poporului lui Dumnezeu, reconstituit în stare de libertate şi de sfinţenie (cf. Is 2,2-3; 25,6-7; 45,20; 59,19).
Imaginea ospăţului care evocă pacea şi fericirea mesianică este preluată în Evanghelia după sfântul Matei pentru a exprima realitatea mântuitoare a împărăţiei cerurilor (Mt 22,1-14; 25,10; 26,29). Patriarhii Abraham, Isaac şi Iacob, purtători ai acestei speranţe de binecuvântare salvifică universală, sunt în tradiţia iudaică primii invitaţi la masă în împărăţia lui Dumnezeu. Acestei imagini a comuniunii fericite îi este contrapusă scena excluderii "fiilor Împărăţiei", adică a evreilor, cărora le erau făgăduite în primul rând promisiunile mesianice. Şi această scenografie este construită prin imagini care în literatura biblică şi iudaică exprimă ruinarea şi disperarea celor nelegiuiţi. Însă "fiii împărăţiei" în perspectiva sfântului Matei sunt şi membrii noului popor al lui Dumnezeu (cf. Mt 13,38). Apartenenţa la Biserică nu se poate transforma într-o siguranţă falsă care ar dispensa de la adeziunea de credinţă reînnoită mereu şi actualizată în angajare activă.
