La doar 40 de kilometri de oraşul Zürich se află, situat printre coline şi lacuri, cel mai important, cel mai frumos şi cel mai vechi sanctuar al Elveţiei: Einsideln. Cu cele două turnuri, cu capiteluri aurite, piloni de marmură, fresce de o frumuseţe uimitoare, sanctuarul poate fi considerat ca un triumf al artei baroce şi atrage, de mai bine de o mie de ani, pelerini şi oameni îndrăgostiţi de istorie, anual ajungând aici peste un milion de persoane.

Aici este cinstită o statuetă a Mariei, numită Maica Domnului a eremiţilor, de unde vine şi numele Einsiedeln (Einsiedler însemnând eremit, în limba germană).

Istoria de aici începe cu sfântul Meinard. Acesta, după ce a predat în mai multe şcoli, s-a retras în anul 835 în locul unde se înalţă azi sanctuarul şi a dus o viaţă de pustnic. La 21 ianuarie 861 a fost ucis de doi tâlhari. El a fost înmormântat la Reichenau, dar locul vieţii sale şi celula de eremit rămân centrul devoţiunii de aici.

În anul 948, capela construită deasupra chiliei lui Meinard trebuia să fie consacrată Mariei de către Conrad, episcopul de Konstanz, însă în timpul rugăciunii episcopul a auzit voci de îngeri care veneau să consacre capela în locul său. La încercarea episcopului de a consacra capela, i se spunea mereu: "Încetează frate, încetează; capela a fost deja consacrată". Se spune că papa Leon al VIII-lea a autorizat celebrarea aniversării miracolului, acordând o indulgenţă pelerinilor care vin aici.

În luna martie a anului 1464, papa Pius al II-lea a confirmat încă o dată, printr-o bulă papală, consacrarea angelică şi afirmă că pelerinul ce vizitează acest loc "va fi eliberat de orice vină ori pedeapsă". Sărbătoarea ce aminteşte de acest miracol se celebrează anual, la 14 septembrie.

Punctul cel mai important al mănăstirii îl constituie chilia sfântului Meinard şi statuia Maicii Domnului, venerată în această capelă construită din marmură neagră, înaltă de 20 de metri. Statuia, în stil gotic, sculptată în lemn de tei, este cea mai venerată în toată Elveţia încă din anul 948. Totuşi, vechea statuie nu a ajuns până la noi deoarece a ars în timpul incendiului din anul 1465. Cea pe care o vedem astăzi este din anul 1466 şi are înălţimea de 119 cm. Iniţial a fost colorată, dar fiind avariată în timpul Revoluţiei Franceze, a fost vopsită în totalitate în negru. Începând cu anul 1600, statuia este îmbrăcată în veşminte colorate în funcţie de culorile liturgice.

Biserica impresionează prin dimensiuni: trei navate lungi de 110 metri, stucaturile baroce şi rococo, picturi de mare valoare artistică şi două turnuri semeţe ce împodobesc intrarea. Biserica, în forma actuală, datează din anul 1719, fiind proiectul unui călugăr arhitect Caspar Moosbrugger, picturile aparţinând italianului Carlo Carlone.

Abaţia Einsiedeln a fost unul dintre cele mai mari centre de cultură ale Europei. Biblioteca, cu 1.230 de manuscrise, 1.040 de incunabule, 230.000 de volume tipărite, găzduieşte cel mai vechi document al muzicii occidentale: un gradual din anii 960-970.

De asemenea, se poate vedea imaginea răstignirii lui Isus. În interiorul unei construcţii enorme, se poate admira un tablou expus circular (pictat în anul 1893) cu o lungime de 100 de metri şi înalt de 10 metri. Privind imaginea, ai impresia că te afli aievea la Ierusalim, în timpul lui Isus. În marea piaţă din faţa bisericii se află fântâna Mariei, un edificiu cu opt coloane şi o statuie aurită a Maicii Domnului.

Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul Einsideln la 14 iunie 1984.