Passau mai este cunoscut sub numele de "Oraşul celor trei râuri", deoarece aici se întâlnesc trei ape: Inn, Ilz, şi Dunărea. Apele râului Inn, care vine dinspre Munţii Alpi, sunt de culoare verde, cele ale râului Ilz, care trece prin ţinuturi mlăştinoase, au culoarea neagră, iar ale Dunării sunt albastre. Aşa se face că după vărsarea celor doi afluenţi în Dunăre, pe o oarecare lungime, apele păstrează cele trei culori: negru, verde şi albastru.
Poate mulţi nu ştiu că în Passau se află şi un vechi sanctuar marian, Mariahilf (Maria Ajutătoare), situat pe o colină, la marginea oraşului, în partea dreaptă a Dunării.
Din timpuri străvechi, Passau a constituit un centru religios pentru regiunea Austriei şi a Bavariei. Istoria începe în anul 1611 când episcopul şi arhiducele Leopold al Austriei a adus în oraşul său de reşedinţă o icoană a Maicii Domnului cu pruncul. Acest tablou fusese pictat pe la anul 1537 de către Lucas Cranach cel Bătrân, unul dintre cei mai mari pictori germani ai epocii. Decanul domului din Passau, baronul Marquard von Schwendi, a fost aşa de impresionat de această imagine încât a comandat să se facă două copii ale acesteia. O copie a aşezat-o în capela de lemn din grădina sa, la poalele colinei care se numeşte azi Mariahilf. Icoana originală a lui Cranach, începând cu anul 1650, se află în catedrala "Sfântul Iacob" din Innsbruck.
După mai multe apariţii ale preasfintei Maria, în anul 1622 baronul a hotărât să transfere capela cu icoana sus pe colină şi să o deschidă public. Datorită unui mare aflux de pelerini, în anul 1624 începe construirea unei biserici (care a fost finalizată în anul 1627). Responsabil al lucrărilor a fost artistul Francesco Garbanino, membru al unui grup lombard care a adus în Bavaria arta barocă. În timp foarte scurt noua biserică a devenit un sanctuar foarte iubit, iar în anul 1631 a fost încredinţat grijii călugărilor capucini. Aceştia au reuşit să facă din sanctuar unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din Europa centrală şi de sud-est, mai ales după salvarea Vienei din mâinile turcilor, victorie atribuită Mariei Ajutătoare de la Passau, care a fost invocată. De exemplu, fericitul Marco d'Aviano, cunoscut diplomat predicator capucin în perioada războaielor cu turcii, şi-a pus toată lupta sa sub ocrotirea Mariei.
Aşadar, multe erau motivele pentru care oameni din toate clasele sociale sau de diferite religii se îndreptau în pelerinaj spre sanctuarul Mariahilf.
Sanctuarul nu impresionează prin mărime sau arhitectură deosebită, însă domină somptuos de pe înălţimea colinei pe care este situat. Pelerinii, pentru a ajunge sus, trebuie să urce o scară supranumită "scara către cer". Aceasta porneşte din cartierul de pe Inn şi până la sanctuar are 321 de trepte. Spaţiul interior al bisericii este destul de sobru, dorind însă să concentreze atenţia pelerinului spre altarul principal baroc, bogat ornat cu elemente aurite. În centrul altarului este expusă icoana miraculoasă a Maicii Domnului. În părţile laterale sunt statuile a doi sfinţi, Sebastian şi Rocus. Un alt element demn de menţionat este "candela imperială", operă a artistului Lukas Lang din Augsburg, donată de regele Leopold I cu ocazia căsătoriei sale. În părţile laterale se află două altare rococo (datând din anul 1774), care încadrează două icoane: "Vizita Mariei" şi "Femeile care-l plâng pe Isus".
Vechea sacristie a fost transformată în muzeu, aici fiind multe obiecte vechi de argint: potirul din Lamberg, un ostensoriu din anul 1628, arme capturate de la turci în războiul de eliberare a Vienei din anul 1683 şi multe altele. Sanctuarul din Passau, timp de sute de ani, a fost o punte de legătură între popoarele şi culturile europene.
