- "Am un prieten care nu este catolic. Mereu îmi spune că nu-i bine că am fost botezat de mic copil. Îmi citează din Biblie că Botezul a urmat întotdeauna după ce oamenii au crezut. Persoanele despre care «Faptele Apostolilor» relatează că se botează, mai întâi cred şi după aceea sunt botezate. Prietenul îmi subliniază că e vorba de o credinţă personală, nu a părinţilor, a naşilor sau a altora în locul celor care se botează. Printre altele, îmi spune că şi atunci când Isus îi trimite pe apostoli le spune: "Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit" (Mc 16,16). Mai întâi credinţa şi apoi botezul. Cum i-aş putea răspunde?"

Evenimentele relatate de Faptele Apostolilor şi de alte izvoare ale începuturilor creştinismului se referă la prima vestire a evangheliei. Şi în aceste cazuri se spune că au fost botezaţi: "Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos" (Fap 10,48). Şi "Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta. Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui. Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui. I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu" (Fap 16,31-34) etc. Nu se spune că au fost botezaţi doar cei cu majoratul. Înainte ca noi să-l alegem pe Dumnezeu, Dumnezeu ne-a ales pe noi. Botezul este un har, un dar al lui Dumnezeu, nemeritat, care ne primeşte în mod necondiţionat. Credinţa nu este moneda de schimb cu care ne merităm Botezul. Părinţii credincioşi doresc, vor, procură ceea ce este mai bun pentru copiii lor. Cu siguranţă vor în primul rând Botezul prin care copilul este scos de sub influenţa păcatului strămoşesc şi de sub puterea morţii. Botezul copiilor presupune ca părinţii creştini să-l introducă pe copil la credinţă. Botezul nu poate să fie impus nimănui. Odată primit în copilărie, el trebuie să fie aprobat mereu, trebuie să fie confirmat prin viaţă în mod liber şi responsabil ca să aducă rod. A-i priva pe copii de primirea Botezului în numele unui liberalism greşit înţeles este ca şi cum nu i-am iubi până când nu ar fi dispuşi să accepte iubirea cu discernământ, e ca şi cum nu i-am învăţa să vorbească până când nu ar alege cu maturitate care este limba în care vor să vorbească.