* A. (e-mail). "Vă rog să îmi explicaţi legătura între sărbătoarea pascală şi ouăle roşii. Pentru mine tradiţia nu prea are legătură cu religia sau cu Dumnezeu. Vă mulţumesc!"

Vă mulţumim pentru întrebarea adresată, semn că doriţi să cunoaşteţi cât mai bine credinţa pe care o trăiţi. Pentru a putea înţelege legătura între sărbătoarea pascală şi ouăle roşii trebuie mai întâi să clarificăm un lucru. Învierea lui Cristos a fost un moment de cotitură în istoria întregii lumi. Dacă până atunci omul încerca să se ridice spre Dumnezeu, în Isus, Dumnezeu este cel care se coboară spre om şi se descoperă aşa cum este. Primii creştini, primind învăţătura lui Cristos, au înţeles că trebuie să-şi trăiască viaţa asemenea lui Isus. Cu toate acestea ei au văzut că Învăţătorul lor nu a desconsiderat tot ce a fost înainte, ci le-a dat o nouă semnificaţie. De exemplu, jertfa pe care fiecare evreu trebuia să o aducă la templu pentru a i se ierta păcatele este înlocuită odată pentru totdeauna de jertfa sa pe cruce. Isus nu respinge ce a fost înainte, ci îi dă un înţeles mai profund. Privind la exemplul Maestrului, de-a lungul istoriei, Biserica a încreştinat sărbători şi obiceiuri ale diferitelor culturi, dacă acestea nu erau contrare învăţăturii lui Cristos. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu ouăle roşii. Specialiştii în istoria religiilor afirmă că practicarea vopsirii ouălelor este o tradiţie precreştină. Oul în istorie mereu a simbolizat învierea, venirea la viaţă. Astfel, creştinii au preluat acest simbol al învierii, oul, şi l-au introdus în propria tradiţie pentru a-şi aminti de victoria lui Isus asupra morţii şi a păcatului. Culoarea roşie simbolizează faptul că învierea a avut loc prin sângele lui Cristos vărsat pe lemnul crucii. În jurul tradiţiei s-au format mai multe poveşti şi legende, precum este aceea care ne relatează că Maica Domnului, ce venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce, iar acestea s-au înroşit de la sângele care curgea din rănile lui Isus. Putem concluziona, aşadar, că ouăle roşii de Paşte îl simbolizează pe Cristos cel înviat care şi-a vărsat sângele, dar a ieşit învingător asupra morţii şi a păcatului, oferindu-ne tuturor o viaţă nouă. Creştinii când ciocnesc ouăle îşi spun între ei "Cristos a înviat!" "Adevărat a înviat!" Acest obicei este, de fapt, un gest prin care fiecare îşi arătă credinţa în învierea lui Cristos.

* Paula Bişoc (e-mail). "Am încercat să obţin ceva, dar, singură, nu pot face nimic. Aveţi mai jos răspunsul UPC la solicitarea de a introduce Radio Maria în grila lor: «Privind solicitarea dv., înregistrată cu numărul 7795593, vă asigurăm că interesul nostru pentru sugestiile dv. este deosebit de mare, deoarece misiunea UPC este să pună clientul în centrul tuturor acţiunilor sale. Conţinutul grilei de programe a fost construit cu scopul de a oferi mai multe alternative în funcţie de preferinţele fiecărui client şi se bazează pe rezultatul studiilor efectuate anual. Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont în extinderea grilei de programe sau posturi radio este numărul limitat al frecvenţelor disponibile pentru transmisia de programe. Acest aspect ne determină să introducem un program sau post radio în grilă doar în momentul în care este solicitat de un număr mai mare de clienţi. Vă asigurăm că vom ţine cont de sugestia dv. privind introducerea postului Radio Maria în grila noastră şi că aceasta va fi inclusă în planurile noastre pentru viitor. În măsura în care înregistrăm solicitări în acest sens şi din partea altor clienţi, sperăm să o soluţionăm favorabil»".

Mulţumim frumos pentru interesul pe care îl aveţi pentru Radio Maria. Am pus o parte din răspunsul şi din scrisoarea dv. în revistă şi pe ercis pentru a şti cum să procedeze cei doritori de a asculta Radio Maria.

* I.R. (e-mail). "Am stat de vorbă cu pr. Eugen Blăjuţ şi are aceeaşi privire senină, glasul calm şi liniştit. Tot ceea ce îmi spune are un singur «reper», iar în faţa sa simţi că eşti într-un loc binecuvântat. Este impresionantă viaţa, dăruirea şi modestia părintelui. A făcut atât de multe pentru oameni în cei 92 de ani de viaţă pământească, a suferit chiar şi prin închisori. Lasă toate faptele în grija bunului Dumnezeu. Îi mulţumesc părintelui şi duhovnicului Eugen Blăjuţ sr., slujitor al Domnului la Parohia Romano-Catolică din Galaţi, om cu înaltă ţinută morală, un exemplu viu de credinţă, demnitate şi perseverenţă, care, cu răbdare a ascultat greşelile mele şi cu înţelepciune mi-a risipit îndoielile şi rătăcirile, rostind cuvinte puţine, dar pline de har şi viaţă. La plecare m-a binecuvântat: «Domnul nostru Isus Cristos să fie alături de tine ca să te ocrotească; să fie înaintea ta ca să te conducă; să fie în urma ta ca să te apere, să fie asupra ta ca să te binecuvânteze». Îl las în «pace» şi curând voi reveni".

Mulţumim pentru experienţa frumoasă pe care ne-aţi împărtăşit-o. Ne bucurăm că aţi trăit acest moment tocmai în anul milostivirii.

* La întrebarea Ce înseamnă pentru tine a fi milostiv? adresată cititorilor în revista din luna ianuarie, pagina 26, am mai primit câteva gânduri. În numerele viitoare ale revistei vom publica cele care nu au încăput în acest număr şi cele care vor mai sosi.

- Edith Pintea (Arad). "Am 82 de ani şi pot să spun că iubirea milostivă a lui Dumnezeu s-a manifestat pe tot parcursul vieţii mele, chiar şi în perioada infidelităţii mele. Am putut constata că Dumnezeu este prea milostiv şi îndelung răbdător când aşteaptă întoarcerea păcătosului: îl atenţionează de mai multe ori, îi dă timp până «îşi bagă minţile în cap». Totuşi nu aş sfătui pe cineva să-mi urmeze exemplul, căci sora moarte nu ştii când îţi bate la uşă. În copilărie îmi plăcea mult să merg la biserică, să mă rog şi să cânt spre slava lui Dumnezeu. Orele de religie îmi prezentau interes.

Apoi, în adolescenţă, m-am pomenit cu ateismul militant / 1948-1952 (...). Controalele erau severe, în faţa fiecărei biserici catolice patrulau câte doi securişti (...). În anul 1952 am plecat la şcoală la Timişoara, unde se părea că acele controale securiste nu sunt aşa severe, te puteai pierde uşor prin mulţime, tot cerând ajutorul cerului (...). Mergeam la biserica din localitate, dar nu am mai participat la sfintele sacramente. Îmi ziceam că eu nu am păcate, o ispită mare a Celui Rău. Dar Dumnezeu a avut milă şi răbdare cu mine, să mă ţină în viaţă aşa cum eram. Iată câteva exemple: La un drum cu avionul spre Bucureşti, aparatul de zbor şi-a pierdut o aripă; am ajuns cu peripeţii, dar cu bine la destinaţie. Cu ocazia altei delegaţii urgente la Bucureşti m-am dus să cumpăr bilet la avion, dar în faţa mea s-a vândut ultimul bilet şi a trebuit să călătoresc noaptea cu trenul. Ajunsă la Bucureşti, am fost anunţaţi că avionul cu care trebuiau să sosească cei doi colegi din Timişoara a căzut în munţii Banatului. Nu au existat supravieţuitori. În anul 1977, înainte de acel cutremur mare, trebuia să merg la Bucureşti. Aveam bilet, dar înainte de a pleca la gară Dumnezeu mi-a dat un somn adânc şi am pierdut trenul. Dacă aş fi ajuns la Bucureşti m-aş fi cazat la hotelul Ambasador, în acea aripă care a căzut la cutremur. Am fost salvată de la înec, de la o explozie într-un laborator, de la un accident de maşină etc. Dumnezeu a fost milostiv cu mine şi-i mulţumesc!

Erată: În revista din numărul trecut la pag. 25 în loc de Gheorghe Loretz (Huşi) se va citi Georgeta Loretz (Huşi). De asemenea, pe copertă în loc de Misericordia vultus se va citi Misericordiae vultus.