Părintele Valentino Gambi (1913-2002), director al Editurilor Pauline - actualele Edituri "Sfântul Paul" - pentru mai mult de 30 de ani, povestea că, în Vinerea Mare din anul 1976, se afla la Taizé, la întâlnirea tinerilor. Cu această ocazie s-a încercat un răspuns la întrebarea: "Ce scop are viaţa noastră?" În cele din urmă s-a conturat un răspuns comun, conform căruia, "în faţa crizelor, a şocurilor uneori înspăimântătoare, în intimitatea oricărui om, a societăţii şi a Bisericii, se deschid două căi: sau greutăţile, angoasele şi crizele se transformă în amărăciuni, în suferinţă, şi atunci ne blocăm şi totul rămâne ca mai înainte; sau ne îndreptăm cu credinţă spre cel care ne-a iubit, el mai întâi, şi atunci el ne smulge din toate pasivităţile noastre pentru a ne angaja spre soluţionare". Şi a ajuns "editorul lui Dumnezeu" la această concluzie: "Până la urmă e o problemă de credinţă".
Într-adevăr, dacă abordarea oricărei probleme se face în spirit de credinţă şi cu trimitere la iubirea şi la disponibilitatea lui Dumnezeu în a ne ajuta, atunci rezolvarea nu are cum să nu existe. Şi încă cu ecou în veşnicie şi cu urmări benefice pentru cel aflat în dificultate. Ca să nu mai punem problema - dar de ce să n-o facem? - rezolvării inclusiv umane... după modelul lui Dumnezeu cel milostiv.
