Episcopul Nicolae Iosif Camilli este una dintre marile personalităţi ale Bisericii locale, rămânând în istoria Diecezei de Iaşi prin viaţa exemplară şi opera sa puse în slujirea lui Dumnezeu şi a Bisericii.
S-a născut la 23 aprilie 1840 la Monte Rubbiano-Marche (Italia), a depus la 3 aprilie 1857 profesiunea solemnă în cadrul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, fiind sfinţit preot la 4 decembrie 1863. A venit în Moldova ca misionar, la 3 aprilie 1873, activând mai ales la Iaşi ca misionar, duhovnic şi catehet la Institutul "Notre Dame de Sion".
La 16 septembrie 1881, papa Leon al XlII-lea l-a numit pe Nicolae Iosif Camilli episcop titular de "Mosynopolis" şi vizitator apostolic al Moldovei, iar la 27 iunie 1884 l-a numit episcop de Iaşi. La 10 mai 1894, episcopul Nicolae Iosif Camilli a demisionat de la conducerea Diecezei de Iaşi, retrăgându-se la Roma, unde, la 25 decembrie 1895, papa Leon al XIII-lea l-a numit episcop in partibus de Gadara, şi vizitator apostolic pentru bisericile din Roma. Mai târziu, la 25 februarie 1901, papa Leon al XIII-lea i-a acordat titlul onorific de "arhiepiscop de Tomis". În sfârşit, după plecarea din Moldova a episcopului de Iaşi Dominic Jaquet, papa Pius al X-lea i-a încredinţat lui Nicolae Iosif Camilli, la 30 august 1904, pentru a doua oară, conducerea Episcopiei de Iaşi.
Episcopul Camilli a preluat conducerea Diecezei de Iaşi cu titlul de "arhiepiscop-episcop" la 16 decembrie 1904.
Primul episcop de Iaşi s-a evidenţiat printr-o activitate pastorală de excepţie: a fondat la 29 septembrie 1886, Seminarul "Sfântul Iosif' din Iaşi, în vederea formării clerului indigen, a ctitorit noi biserici şi case parohiale, a editat un "Catehism", a reformat decanatele (protopopiatele) şi parohiile, a contribuit la pregătirea a zeci de dascăli bisericeşti, a instituit norme precise pentru administraţia parohială, corespondenţa parohială şi arhivele parohiale, a orientat pietatea credincioşilor către sfânta Fecioară Maria prin recitarea Rozariului, a introdus cultul Madonei de Lourdes în Moldova, a fondat în anul 1913 revista "Lumina creştinului" etc.
A trecut la cele veşnice la 30 decembrie 1915 stil vechi, 12 ianuarie 1916 stil nou, ceremonia funerară de înmormântare fiind prezidată de arhiepiscopul de Bucureşti Raymund Netzhammer. În "Jurnalul" său, arhiepiscopul notează următoarele: "Ieri (2 ianuarie stil vechi, 15 ianuarie stil nou n.n.) am săvârşit la Iaşi, în catedrală, ceremoniile legate de înmormântarea festivă a colegului meu, Nicola Giuseppe Camilli (...) La înmormântare şi-au făcut apariţia aproape toţi preoţii Diecezei de Iaşi (...) S-a format procesiunea funerară, care avea să însoţească defunctul de-a lungul unei bune părţi a oraşului, revenind apoi la catedrală. În timpul procesiunii a cântat o orchestră militară (...) Ministrul de Interne Morţun îngăduise ca episcopul să fie înmormântat în catedrala sa. De aceea, înmormântarea a avut loc în nava transversală, la dreapta, în faţa prezbiteriului. Cuvântarea funebră în memoria episcopului Camilli o ţinu în limba română, după recviemul pontifical, vicarul general, părintele Cipolloni".
Revista "Lumina creştinului" (nr. 1/1916) i-a adus un emoţionant omagiu episcopului Nicolae Iosif Camilli, prezentând pe larg biografia sa, moartea survenită ca urmare a agravării unor boli, precum şi impunătoarea ceremonie funerară de la catedrala "Adormirea Maicii Domnului din Iaşi". La rândul său, "Revista catolică" de la Bucureşti (nr. 1/1916) a publicat un articol comemorativ semnat de scriitorul Mariu Theodorian Carada, iar marele istoric Nicolae Iorga l-a omagiat într-un articol publicat în revista "Neamul românesc".
