Sublimul banalizat
Misterul celebrat la Crăciun este întruparea Fiului lui Dumnezeu. Referindu-se la întrupare ca eveniment, episcopul german Rudolf Graber susţine că "depăşeşte la infinit crearea lumii", pentru a continua: "Faptul că Fiul unic al lui Dumnezeu, a doua persoană dumnezeiască, se pregăteşte să devină om pe acest mic, minuscul pământ, depăşeşte, pur şi simplu, orice altceva".
La rândul său, cardinalul Joseph Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) subliniază undeva: "Faptul că Dumnezeu devine om - el fiind Creatorul, Cuvântul veşnic - că se coboară la condiţia umană, legându-se de ea, luând chip de om, reprezintă un eveniment de o cu totul altă ordine de mărimi. Dumnezeu însuşi păşeşte înăuntru, devenind om. Prin aceasta e inaugurată o dimensiune faţă de care dimensiunile materiale, aparent incomensurabile, reprezintă o ordine de mărimi substanţial inferioară".
Pe de altă parte, referindu-se la ceea ce se întâmplă cu ocazia sărbătorilor Naşterii Domnului, acelaşi papă emerit (în accepţiunea actuală a identităţii sale) remarcă: "Această extindere a Crăciunului mult dincolo de spaţiul credinţei merge mână în mână cu o înfiorătoare banalizare".
Poate că misterul (întrupării) nu trebuie salvat. E de o măreţie şi o superioritate intangibile. Dar noi trebuie să ne salvăm din faţa unei astfel de banalizări. Cum altfel, dacă nu refugiindu-ne spre sacru şi recurgând la har... La cel sacramental, desigur!
