Împăratul Cezar August doreşte să-şi arate puterea prin convocarea unui recensământ. E important, e autoritar, e de neînfruntat. Poate să decidă soarta atâtor oameni pe care îi are la dispoziţia sa. De fapt, recensământul avea menirea de a înregistra toate persoanele pentru ca acestea să plătească taxele şi să efectueze diferite servicii. Este semnul unei puteri care se exaltă şi se extinde, care domină şi pune stăpânire, dar care sufocă şi oprimă.

La Crăciun şi Dumnezeu doreşte să arate puterea sa. E mic, înfăşat şi tremură într-o iesle. Se lasă în mâinile tuturor, nu îşi manifestă puterea, nu domină şi nu sufocă. Naşterea Mântuitorului este centrul istoriei, pe care o împarte înainte şi după Cristos, chiar dacă niciun document al vremii nu a marcat acest eveniment. Acesta este modul prin care Cristos, făcându-se copil, a devenit regele acestei lumi. S-a făcut astfel pentru a-l salva pe om, s-a făcut mic pentru ca omul să redescopere măreţia sa. Aceasta este o dovadă extraordinară a milostivirii sale.

În evenimentele întunecate străluceşte lumina prezenţei lui Dumnezeu. În timp ce cu surle şi trâmbiţe se desfăşoară recensământul, un plan care manifestă puterea umană, are loc în tăcere începutul mântuirii prin naşterea lui Isus la Betleem. Într-un eveniment al celor "mari", care are părţile sale întunecate, se manifestă "o lumină mare" care îi învăluie pe cei mai simpli. În momentele grele obişnuim să spunem: "Va fi mai bine!" De fapt, în timp ce trăim timpuri întunecate lumina se arată, este pregătită să se înalţe, ca răsăritul care învinge negura nopţii. Dumnezeu nu ne părăseşte nici măcar atunci când privirea noastră caută o altă salvare şi când paşii noştri rătăcesc pe drumuri amăgitoare. Dumnezeu nu doreşte răul, însă ştie cel mai bine să îl învingă, să îi "dea peste nas", folosindu-se de el şi făcând să triumfe binele. Aceasta este o dovadă extraordinară a milostivirii sale.

Simplitatea care devine măreţie. Întreaga organizare impunătoare a recensământului "permite" să aibă loc un lucru care pare banal, dar care va revoluţiona lumea: Maria şi Iosif merg la Betleem (deoarece Iosif acolo s-a născut şi acolo trebuia să se înscrie) şi astfel se împlineşte profeţia despre naşterea Mântuitorului. Dumnezeu se serveşte de un plan al orgoliului uman pentru a realiza planul său de mântuire a omului. Totul se întâmplă în tăcere şi simplitate. O familie simplă devine familia lui Isus, o grotă se transformă în prima casă a lui Isus, un grup de păstori sunt primii oaspeţi ai lui Isus... Toate acestea sunt evenimente simple, dar cu o semnificaţie enormă pentru că sunt manifestarea lui Dumnezeu! Astfel, viaţa fiecăruia dintre noi, pe cât de simplă şi neînsemnată pare, este dorită de Dumnezeu, fiecare gest al nostru poate avea o valenţă eternă, fiecare trăire a noastră are nevoie să fie eliberată de zorzoanele aparenţelor sau de ciucurii etalărilor sterile. Orice bine făcut are o valoare enormă pentru că Dumnezeu ştie să îi confere rodnicie! Aceasta este o dovadă extraordinară a milostivirii sale.

Destinatarii primesc misiunea de vestitori. Naşterea Mântuitorului nu este anunţată în palatul lui Irod, nu este transmisă ca ştire de ultimă oră, nu este publicată nicăieri. Cei cărora li se vesteşte mai întâi sunt păstorii, categorie de mică importanţă. Dumnezeu se arată celor mici, celor simpli, nu celor care ştiu multe şi doresc să aibă putere sau îşi folosesc ştiinţa spre propriul interes. Astfel, păstorii devin primii vestitori ai acestui măreţ fapt. O astfel de misiune ne este încredinţată fiecăruia dintre noi: Crăciunul înseamnă a-l vesti pe Cristos, singurul Mântuitor al lumii, a-l pune în centrul vieţii noastre şi a-l purta în viaţa celorlalţi! Acest dar este o dovadă extraordinară a milostivirii sale.

Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului să ne ajute să devenim vestitori entuziaşti ai pruncului venit în lume pentru a purta adevărata pace!

Crăciun fericit! La mulţi ani 2017!