Peste tot în jurul nostru se vorbeşte despre bucuria Crăciunului: magazinele sunt pline de jucării, colindele răsună deja în centrele comerciale, străzile sunt împodobite cu lumini multicolore, iar copiii cuminţi alcătuiesc scrisori lungi către Moş Crăciun. Conform secolului în care trăim, toate acestea sunt ingredientele menite să aducă fericire în casele noastre. Însă, dincolo de aceste bunuri materiale orânduite să ofere bucuria şi magia sărbătorilor, există ceva cu mult mai important: bucuria credinţei bazată pe speranţă şi încredere. Sărbătoarea Crăciunului îl are în centru pe pruncuşorul Isus, copilul venit în lume ca să aducă vestea cea bună. Inima lui nu are nevoie de cadouri, ci de o "încredere plină de intimitate de copil, de absolută dăruire în iubire" (sf. Faustina Kowalska). Privind la inima sa preasfântă, putem redescoperi frumuseţea şi bunătatea evangheliei, cea care ne aduce cu adevărat pacea şi bucuria în inimi. Pacea este necesară mai ales în acele locuri zguduite de conflicte armate, locuri în care seninătatea şi inocenţa copiilor sunt anulate de suferinţă şi teroare.
Te rugăm, Doamne, să luminezi inimile conducătorilor de popoare pentru a putea reda inocenţa copiilor din ţările afectate de războaie.
