E mic pământul! Ba e mare!
Iar cosmosul... ce să mai spui?
Greu de găsit asemănare...
Să-l pui alături cu ce? Nu-i.

E mic copilul, că-i doar prunc,
Aşa de fraged contemplat...
Dar în Crăciunul hic et nunc,
E şi mai mult diminuat.

Împingerea spre mit şi show,
Cu-ngrămădiri de moşi şi reni,
Striveşte, din rău în mai rău,
Şi timp şi loc şi rit şi vremi.

Dar mai presus de ce se vrea,
De lumea strâmbă-n asfinţit,
Va străluci ca nimenea
Cel ce-i născut din infinit.

Căci infinit e tocmai el...
Mult mai extins ca-n univers...
Nu-i cosmosul în niciun fel
De comparat. E mult mai şters.

De-aceea-n cumpănă de pui
Tot ce-i creat - şi sus şi jos -
Şi tot ce i se pare-oricui
Nu-l egalează pe Cristos.

E sfânt Crăciunul! Şi oricât
S-ar răsturna şi s-ar strivi
Din conţinut... Şi-ncă pe-atât...
Tot întruparea s-ar ivi.

Şi-acest mister de celebrat
Va fi mereu la apogeu...
Nimic şi nimeni, niciodată,
Nu-l va umbri pe Dumnezeu.

Pr. Cristian Chinez

* * *

La Betleem

Toţi cu inima deschisă
Şi cu-o lumânare-aprinsă
Să mergem la Betleem,
Pe Isus să îl vedem.

Acolo-n grajd un îngeraş
Veghează un copilaş,
E al nostru pruncuşor,
Cel de viaţă dătător.

Să mergem să-l adorăm,
Într-un glas să îi cântăm,
Să-i aducem bucurie
De-acum până în vecie.