- Maria (Huşi). Citind scrisoarea dv., se observă că sunteţi foarte pornită împotriva celorlalţi. Aţi menţionat în rândurile dv. că suntem în Anul Milostivirii, dar din cele scrise de dv. se pare că suntem în anul "judecării aproapelui". Dacă trăim milostivirea nu trebuie să ne uităm ce au făcut sau ce fac ceilalţi, noi trebuie să fim buni. În cele patru luni care ne-au mai rămas din Anul Milostivirii trebuie să ne însoţească mereu ceea ce ne-a spus Isus: "Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi, şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi veţi fi iertaţi. Daţi, şi vi se va da; o măsură plină, scuturată, îndesată şi cu vârf va fi turnată în desaga voastră, căci măsura de care vă folosiţi voi pentru alţii, va fi folosită şi pentru voi" (Lc 6,36-38). Referitor la întrebarea dv. punctuală cu privire la comunităţile mici dacă sunt sau nu ajutate de cele mari, răspunsul este afirmativ. Trebuie doar ca acele comunităţi mici să ceară sau să facă ceva în acest sens.

- Iosif Roca (Galaţi). "Este uimitor câtă linişte, simplitate şi pace am simţit în preajma părintelui Eugen Blăjuţ. M-a rugat să vin lângă Sfinţia sa şi a "vorbit" parcă mai mult decât oricând. A scos de undeva, bine puse, cuvinte de har şi duh, chintesenţa unor experienţe în cei peste 92 de ani de viaţă. M-a uluit la sfârşit cu un gest prin care sugera clar că amândoi suntem egali în faţa Lui. De această dată părintele a zâmbit şi chiar a râs cu poftă. Am plecat emoţionat, dar şi mulţumit. A trebuit să mă aşez pe o bancă şi să rememorez discuţia cu o plăcere deosebită. Am privit în jur şi parcă totul era mai frumos. L-am lăsat în "pace", însă voi reveni curând".

Felicitări pentru momentele frumoase pe care le-aţi trăit în preajma pr. E. Blăjuţ. Sperăm ca tot mai mulţi să vă urmeze exemplu în comunităţile proprii şi după asemenea trăiri să-i aducă slavă lui Dumnezeu.

- G. (e-mail). Eu sunt ortodox. Am citit pe internet următoarele informaţii şi nu ştiu ce să mai cred: "Nu există focul iadului, iar Adam şi Eva nu sunt reali. Papa Francisc spune adevărul? Un om care e pe cale să dezvăluie multe "secrete vechi" ale Bisericii Catolice este papa Francisc. Unele credinţe care sunt promovate de Biserică, dar care nu corespund naturii iubitoare a lui Dumnezeu au fost înlăturate de papa care a fost numit recent omul anului de către revista "Time". În ultimele sale revelaţii, papa Francisc a spus: "Prin umilinţă, cercetarea sufletului şi meditaţie, prin rugăciune am reuşit să înţelegem anumite dogme. Biserica nu mai crede într-un iad în care lumea trebuie să sufere. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten şi un iubitor al umanităţii. Dumnezeu nu caută să condamne, ci să îmbrăţişeze. Ca şi fabula despre Adam şi Eva, iadul nu este decât un mecanism literar. Iadul nu este decât o metaforă pentru sufletul izolat care, ca toate sufletele, va ajunge să se unească în iubire cu Dumnezeu". Într-un discurs şocant care se răspândeşte în lumea întreagă, papa Francisc a declarat că "toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor care cred în ele" (...) În ultimele şase luni, cardinalii catolici, episcopii şi teologii au deliberat la Vatican, discutând viitorul Bisericii şi redefinind vechile doctrine catolice şi dogme. Al treilea Conciliu de la Vatican este cel mai mare şi cel mai important de când cel de-al doilea Conciliu s-a încheiat în 1962. Papa Francisc a convocat noul consiliu pentru a "finaliza în sfârşit lucrările celui de-al doilea Conciliu". Cel de-al treilea Conciliu s-a încheiat cu papa Francisc anunţând: "Catolicismul este acum o religie modernă şi rezonabilă, care a trecut prin schimbări revoluţionare. A venit vremea să abandonăm intoleranţa. Trebuie să recunoaştem că adevărul religios evoluează şi se schimbă. Adevărul nu este absolut şi nu este predeterminat"".

Cele citate de dv. fac parte din categoria textelor de manipulare care circulă pe internet. Se folosesc ghilimelele, dar nu ni se oferă nicio sursă: un discurs concret al papei, ziua în care a spus, locul... Fiţi sigur că dacă ar fi fost un Conciliu Vatican III, aşa cum afirmă textul, noi am fi ştiut primii. Aşadar, rămânem pe învăţătura care nu se schimbă, transmisă de Scripturi şi de tradiţie, reluată de documentele Conciliului Vatican II şi de Catehismul Bisericii Catolice. Nu daţi crezare la tot ce auziţi la televizor, la ceea ce citiţi prin ziare sau pe internet. Verificaţi cele spuse şi auzite. Veţi descoperi singur că multe sunt minciuni.

- A.A. (e-mail). "Vă rog frumos să-mi daţi un sfat în problema pe care o am. Sunt o mamă care are trei copii, unul dintre ei, o fată care este studentă la medicină, a decis să se căsătorească în luna august. E o mare sărbătoare şi bucurie pentru noi. Au doi prieteni minunaţi, tineri, căsătoriţi şi au hotărât cu toţii să le fie naşi de cununie. Dar când au ajuns la părintele de la parohie nu au fost acceptaţi naşii din cauză că nu sunt catolici. Vă rog să-mi spuneţi de ce nu se poate, de ce este discriminare? Creştini suntem toţi, este un singur Dumnezeu. Sfântul Părinte a spus să ne unim, să sărbătorim împreună, să fim o singură Biserică, pentru că suntem creştini. Soţul meu a avut naşi de Botez o familie ortodoxă, apoi am avut naşi de cununie tot pe ei, iar unul dintre copiii mei a avut tot naşi ortodocşi, de ce atunci s-a putut, iar acum nu? Fiica şi viitorul ei soţ sunt supăraţi şi trişti că nu pot să le fie părinţi spirituali aceşti buni prieteni. Dacă Dumnezeu ne ajută ca fiica să termine medicina şi o să ajungă să îngrijească bolnavi, e bine oare să îngrijească numai creştini catolici? Eu nu am studii de teologie, sunt un simplu om şi nu pot să înţeleg cauza, vă rog din suflet să mă ajutaţi şi să mă povăţuiţi în această problemă".

În mod obişnuit pot fi acceptaţi naşi creştini care nu sunt catolici la căsătorie, deoarece au rolul de martori. Se recomandă totuşi să fie exemple în privinţa căsătoriei şi a trăirii credinţei, pentru că de aceea sunt numiţi "naşi". Poate că părintele paroh a observat ceva care nu este în regulă în privinţa exemplului. De aceea, cel mai bine este să vorbiţi cu Sfinţia Sa şi să găsiţi o soluţie! La Botez se cere în mod obligatoriu un naş catolic. În exemplele pe care le-aţi dat cu siguranţă pe lângă naşii necatolici a fost şi unul catolic. Motivul este simplu: cum ar putea să-l înveţe pe copil cum se trăieşte credinţa catolică unul care nu este catolic? Domnul să vă binecuvânteze!

- La întrebarea Ce înseamnă pentru tine a fi milostiv? adresată cititorilor în revista din luna ianuarie, pag. 26, am mai primit câteva gânduri. În numerele viitoare ale revistei vom publica cele care nu au intrat şi cele care vor mai sosi.

- Angela Mihăeş (Focşani). "Este un privilegiu să vorbesc despre activităţile din parohia noastră. Prima activitate pe care vreau să o menţionez este pelerinajul pe care l-am făcut la Iaşi şi cum 55 de pelerini, împreună cu părintele paroh şi părintele vicar am trecut prin poarta sfântă a catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină". Tot ceea ce am trăit la Iaşi au fost momente foarte emoţionante: primirea pelerinilor de către părintele decan Benone Lucaci, celebrarea sfintei Liturghii de către PS Petru Gherghel, vizita la Seminarul "Sfântul Iosif". A doua activitate care m-a emoţionat în egală măsură au fost cele trei zile de misiuni populare ţinute de pr. Felician Tiba. Au fost zile de har divin pe care eu le numesc "milostivire a lui Dumnezeu"".

- Genovica Ivan (Săbăoani). "Sfânta Spovadă este o "poartă sfântă" prin care intrăm împovăraţi şi ieşim iertaţi, împăcaţi şi îmbrăcaţi pentru ospăţul euharistic. Căci, ce poate fi mai deosebit în viaţă decât siguranţa iertării şi a împăcării cu Dumnezeu pe care am dobândit-o prin moartea şi învierea Fiului său; prin el avem pacea pe care am pierdut-o prin păcat. Când preotul pronunţă formula pentru dezlegarea de păcate, atunci avem siguranţa că am fost iertaţi şi simţim în suflet o pace autentică şi spunem cât de milostiv este Domnul că a lăsat acest sacrament pentru a ne împăca cu el".