Luna septembrie înseamnă, printre altele, şi începutul unui nou an şcolar, aşteptat de unii şi temut de alţii (aşa a fost mereu de când lumea şi pământul). Vacanţa face să crească dorinţa de revedere cu prietenii şi colegii, însă, pe de altă parte, atenuează concentrarea şi angajamentul pentru îndeplinirea îndatoririlor. Aşadar, începutul fiecărui nou an şcolar îşi are partea sa de bucurie şi entuziasm, dar şi de efort pentru "repornirea motoarelor". Nu ar fi rău dacă, înainte de a începe cursurile, fiecare elev s-ar întreba ce înseamnă şcoala pentru el, ce ar putea face mai mult, cum ar putea să crească mai bine, cum să se bucure mai mult de oportunităţi, cum să obţină rezultate mai bune etc. Şcoala nu trebuie să fie doar suportată, târâtă înainte, ca şi cum ar fi supremul instrument de tortură sau un rău necesar!
În ziua de 7 iunie 2013, papa Francisc s-a întâlnit cu circa opt mii de elevi din şcolile conduse de călugării iezuiţi din Italia şi Albania, însoţiţi de profesori şi de membri ai familiei. A fost un moment plin de familiaritate şi de prietenie, astfel încât Sfântul Părinte nu a mai pronunţat textul pregătit pentru această ocazie, ci a făcut un rezumat şi apoi a răspuns spontan la câteva întrebări ale copiilor şi tinerilor prezenţi. În textul pregătit, papa Francisc a vorbit despre şcoală ca despre locul unde copiii şi tinerii învaţă să îşi construiască idealuri măreţe, unde se învaţă loialitatea, respectul, angajamentul, libertatea şi slujirea. Par să fie aşteptări utopice în contextul în care şcoala trece printr-o criză adâncă în toate statele europene. Cu toate acestea, o reflecţie profundă asupra a ceea ce este şcoala, dincolo de aspectele instituţionale, poate să retrezească acele atitudini care să impulsioneze la început de an şcolar. În contextul specificat mai sus, papa Francisc le-a vorbit astfel celor prezenţi: "Şcoala este unul dintre mediile educaţionale în care omul creşte învăţând cum să trăiască, cum să devină adult, matur. [...] Mergând după învăţătura sfântului Ignaţiu, principalul element în şcoală este să înveţi să fii mărinimos. [...] Adică să ai o inimă mare, să ai un suflet mare. Înseamnă a avea idealuri mari, dorinţa de a realiza lucruri mari, ca răspuns la ceea ce Dumnezeu cere de la noi, tocmai din acest motiv, făcând bine totul, toate acţiunile de zi cu zi, toate angajamentele şi întâlnirile pe care le avem cu oamenii. Înseamnă a face lucrurile mici cotidiene cu o inimă mare, deschisă spre Dumnezeu şi spre ceilalţi". Poate să apară curioasă asocierea dintre şcoală şi faptul de a fi mărinimos. Suntem prea mult obişnuiţi să vorbim în contextul şcolar de conţinuturi, performanţă, criterii, standarde etc. Este nevoie şi de acestea, însă Don Bosco obişnuia să spună că "educaţia este o chestiune de inimă". Acest lucru este valabil atât pentru cei care se ocupă de educaţia tinerelor generaţii, dar şi pentru cei care beneficiază de educaţie. Toţi trebuie să pună inimă în ceea ce fac! Astfel, profesorii nu sunt doar nişte "monştri sadici" şi nici elevii "fiare de îmblânzit"!
Începe noul an şcolar cu credinţă! Vorbeşte-i lui Isus despre dorinţele şi despre dificultăţile tale legate de şcoală. Cere-i să te ajute să creşti în acest an şcolar, să foloseşti nu doar mintea, ci şi inima.
Nu-ţi fie teamă să te gândeşti la îndatoririle tale şi să faci efortul să le îndeplineşti! Lucrurile cele mai importante în viaţă se realizează cu transpiraţie.
Fii mereu corect, cinstit şi sincer! Nu te amăgi să arăţi ceea ce nu eşti şi să defilezi cu rezultate pentru care nu ai muncit!
Respectă-i cu sfinţenie pe profesori şi colegi! Nu pleca niciodată de la şcoală cu inima încărcată de supărare sau de resentimente.
În felul acesta la şcoală vei învăţa să fii mărinimos şi vei putea ajuta şi pe alţii să aibă o inimă mare!
Succes în noul an şcolar!
