Milostivirea şi îndurarea sunt cuvinte care definesc atitudinea lui Dumnezeu plină de iubire faţă de neamul omenesc. Aceasta a fost manifestată în nenumărate rânduri şi în multe feluri părinţilor noştri prin profeţi, iar în timpurile din urmă prin însuşi Fiul său (cf. Evr 1,1-2).
Deja la naşterea lui Isus, îngerii cântau: "Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte" (Lc 2,14). Prin acest cânt ei exprimau bucuria faţă de îndurarea lui Dumnezeu.
Isus însuşi, în timpul vieţii pământeşti, săvârşeşte nenumărate acte de milostivire acordând multor oameni vindecare, iertare, dezlegare de demoni şi de păcate şi chiar înviere din morţi.
Dar într-un chip cu totul special Isus îşi arată milostivirea prin patima, răstignirea şi moartea sa pe cruce pentru noi, oamenii păcătoşi. În faţa crucii Mântuitorului putem experimenta în mod sublim milostivirea lui Dumnezeu prin contemplarea suferinţelor mântuitoare, prin fapte care ne implică direct în favoarea semenilor noştri, în care îl întâlnim pe Cristos răstignit.
"În momentele grele, îmi voi aţinti privirile asupra inimii tăcute a lui Isus întins pe cruce şi din flăcările care ţâşnesc din inima sa milostivă voi primi putere şi forţă ca să susţin lupta". (MJ 906)
