Sfinţirea bisericii şi consacrarea altarului bisericii "Sfinţii Petru şi Paul" din Traian (NT) au avut loc sâmbătă, 22 august, la ora 10.30. Celebrarea a fost prezidată de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, însoţit de PS Petru Gherghel, de PS Aurel Percă, de preoţi şi credincioşi din Traian şi din alte localităţi.

Comunitatea din Traian este relativ recentă. Face parte din comuna Săbăoani de care, de altfel, s-a şi desprins spre finalul secolului al XIX-lea. Un document din cadrul Episcopiei de Iaşi pomeneşte de faptul că după Legea împroprietăririi din anul 1864 mai multe familii tinere s-au mutat de la Săbăoani pe marginea drumului principal (azi E85) Bacău-Fălticeni.

În anul 1902, acelaşi document statistic al episcopiei menţionează faptul că la Traian erau 42 de familii catolice cu un total de 172 de credincioşi, fiind filială a Parohiei Săbăoani.

Prima biserică din satul Traian a fost construită între anii 1911 şi 1920 sub călăuzirea mai întâi a pr. Graţian Carpati-Săsăreanu şi apoi a pr. Anton Bişoc, parohi de Săbăoani, pe locul unde este amplasată biserica actuală. Iniţial, lumea din sat donase, pentru construirea bisericii catolice, un teren la intersecţia cu drumul spre Tămăşeni, adică acolo unde s-a construit, de fapt, biserica ortodoxă existentă şi acum.

Locaţia actuală i se datorează lui Adam Andrei Eva, care a donat 2.000 mp şi a făcut astfel posibilă construirea primei biserici. Aceasta avea dimensiunea 22/11 m, avea trei navate în stil romanic, cu o clopotniţă la nord, nu exact deasupra absidei, ci puţin spre stânga bisericii. Pr. Anton Farţade, într-un document dactilografiat, găsit în arhiva parohiei, spune că deja de la început s-au gândit că era posibil să fie necesară mărirea acestei biserici.

După cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a unor crăpături datorate obuzelor căzute în zonă, s-au făcut reparaţii şi renovări. În anul 1968, Traianul devine parohie de sine stătătoare, primul paroh fiind pr. Eugen Blăjuţ. Având, la acea dată, 220 de familii şi circa 800 de credincioşi. În anul 1974, al doilea paroh, pr. Anton Farţade, face o renovare consistentă atât în interior, cât şi în exterior, cuprinzând şi acoperişul, pe care-l vopseşte.

Intuiţia iniţială referitoare la mărirea bisericii va prinde contur spre finalul anilor '80, mai exact în anul 1988, când pr. paroh Ieronim Enăşoaie demarează lucrările în acest sens. Proiectul se va concretiza, de fapt, începând cu anul 1991 când acelaşi paroh întocmeşte, împreună cu arhitectul L. Belea şi ing. Baciu, proiectul de extindere şi consolidare a bisericii. Astfel, ia naştere ceea ce se numeşte azi "a doua biserică" din Traian.

De fapt, aceasta păstrează pereţii laterali iniţiali, din cărămidă arsă şi geamurile laterale, însă se măreşte atât la intrare, unde este construit turnul, cât şi în altar. Practic, biserica este mărită cu 12 m lungime, lăţimea rămânând aceeaşi, 11 m, fiind modificat total interiorul, ca şi înălţimea ei. Astăzi biserica are o singură navă, este consolidată de stâlpi laterali din beton şi armătură de fier, care devin coloane portante, precum şi de grinzi din beton şi armătură.

Lucrările au continuat şi cu pr. Petru Solomon. În ultimii doi ani, aceste lucrări s-au intensificat. Practic, biserica a fost renovată în totalitate, atât în interior, cât şi exterior. Biserica actuală, în stil romanic clasic, are o lungime totală de 34/11 m, înălţimea interioară totală de 12 m, iar înălţimea până la cruce de 35 m.