Episcopia de Iaşi, prin Centrul Misionar Diecezan, a trimis în luna octombrie un număr de şase seminarişti de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi în Ecuador, Kenya şi Coasta de Fildeş. Înainte de a pleca, le-am adresat câteva întrebări.
- Ce v-a îndemnat să alegeţi să petreceţi acest an pastoral-social în cadrul misiunilor Diecezei de Iaşi?
În primul rând, cred că aceasta a fost voinţa Domnului, deşi dorinţa de a merge în misiune a fost aprinsă încă din clasa a XI-a. Atunci, un coleg mai mare de la Institutul "Don Calabria", Adrian Cimpoeşu, a plecat în Kenya pentru doi ani. În tot acest timp, am păstrat legătura cu el prin telefon şi email şi, privind imaginile primite de acolo, mi-am zis că "vreau şi eu să merg". În al doilea rând, ce m-a îndemnat pe mine să fac această alegere, a fost o oarecare curiozitate de a vedea cum pot să trăiască aceşti oameni în simplitate şi cum îşi manifestă ei credinţa în Dumnezeu. (Marian Cazacu)
- Ce ştiţi despre activitatea misionară şi misionari în general?
Despre activitatea misionară, trebuie să mărturisesc, nu am studiat în mod deosebit, nici nu am făcut o pregătire aparte, dedicând timp pentru aceasta. Poate pentru că am dat mai multă importanţă şi atenţie mărturiei oferite de colegii mei mai mari despre activitatea misionară a preoţilor noştri români, nu am mai simţit nevoia de aprofundare. Pe de altă parte însă ştiu şi sunt conştient că activitatea misionară se desfăşoară în condiţii grele, întâmpinând multe piedici. Cele mai multe piedici vin din cauza diferenţelor care există: de cultură, de mentalitate, de trai; nu de puţine ori apar şi greutăţile care vin din lipsa fondurilor, a banilor. Deşi nu suntem o ţară cu mari posibilităţi financiare, totuşi e cunoscut faptul că în Dieceza de Iaşi credincioşii sunt sensibili atunci când este vorba despre misionari şi despre activităţile misionare, încercând să ajute cât mai mult. (Lucian Simon)
- Ce ştiţi despre realitatea locală a misiunii în care veţi merge?
Realitatea locală, din ceea ce am auzit de la colegii mai mari, este una complexă. Activităţile sunt numeroase şi cer disponibilitate şi energie. Oamenii de acolo sunt deschişi, primitori, gata să îţi ofere totul în schimbul timpului tău dedicat lor. Pentru ei, este important să vadă în misionar, preot sau seminarist, un om dedicat în totalitate misiunii sale. Deşi săraci, discrepanţa dintre bogaţi şi săraci fiind simţită pe toată întinderea continentului Africa, ei sunt mulţumiţi cu ceea ce au, arătând chiar disponibilitate şi bunăvoinţă în a oferi misionarilor din puţinul lor. (Laurenţiu Turbuc)
- V-aţi propus un anumit obiectiv pentru această misiune? Cu ce gânduri plecaţi?
Plec încărcat de gânduri şi emoţii, dar cu bucurie şi încrezător, sperând să fiu cât mai mult de folos activităţii pastorale şi nu numai. Nu am un obiectiv specific, îmi doresc doar ca în acest timp dedicat activităţii misionare să stau cât mai mult în mijlocul oamenilor pentru a-i înţelege şi ajuta. (Mădălin-Răzvan Iacob)
- Ce credeţi că ar aştepta Dumnezeu şi Biserica de la voi în această misiune?
O inimă curată şi sinceră. (Marian Cazacu)
- Un gând adresat copiilor, tinerilor şi adulţilor din dieceza noastră, înainte de a pleca în misiune!
Consider că aşa cum aş putea eu să adresez un gând copiilor sau tinerilor, tot la fel ar putea să îmi adreseze şi ei o urare, un gând, o vorbă bună, de vreme ce nici eu şi nici ei nu am făcut încă experienţa unei misiuni. Singurul gând care consider că este valabil în cazul tuturor este Rugaţi-vă! Doar aşa vom şti cu adevărat planul lui Dumnezeu cu noi. (Paul Roca)
