În sărbătoarea Tuturor Sfinţilor din anul 1969, părintele Calmels, abatele general al Ordinului Premonstratenzilor, îl prezenta pe Werenfried van Straaten cu aceste cuvinte: "Dincolo de aparenţa robustă a acestui uriaş în stare să înşface berbecul, se ascunde o Germanie în haine de catifea. Acest mastodont este unul dintre acei urlători ale căror strigăte sparg uşa sufletelor şi a căror îndurare sfârşeşte prin a scoate milă din inimile de piatră. Acest crainic îşi deschide gura pentru a proclama că lui Dumnezeu îi este foame. Marea mizerie a lumii plânge în el. El este naşul unei multitudini infinite de inimi chinuite. Finii lui sunt oprimaţii din catacombele de astăzi. El s-a căsătorit cu sărăcia. Şi, sărac, îi hrăneşte pe cei săraci. Acest specialist în cerşetorie e marele cerşetor al lui Dumnezeu. Pălăria sa nu-i vine altuia".
Este vorba de acel călugăr premonstratenz care, în urmă cu 12 ani, iniţiase asociaţia Kirche in Not (Biserica în suferinţă) pentru a veni în ajutorul preoţilor şi al laicilor refugiaţi din Germania de Est. Această operă de ajutor s-a extins în mod progresiv la întregul pământ, oriunde Biserica a fost (ori continuă să fie) persecutată, fugărită sau ameninţată. Nu întâmplător, temându-se de amploarea lucrării sale, agenţii KGB îl numeau "ultimul general al războiului rece".
Aşadar, numai superlative... binevenite pentru Anul Vieţii Consacrate.
