Odată ajunse în stomac, alimentele pe care le consumăm sunt descompuse în mai multe elemente, printre care şi glucoza (un tip de zahăr). Se găseşte de obicei în produsele făinoase, lactate, dulciuri şi fructe. Din stomac, glucoza ajunge în sânge. În acest moment, corpul trimite semnale pancreasului (o glandă situată între stomac şi coloana vertebrală) că nivelul glucozei a crescut, iar pancreasul eliberează un hormon numit insulină. Cu ajutorul insulinei, corpul transformă glucoza în energie. Pentru ca organismul să funcţioneze normal, trebuie să existe un echilibru între glucoză şi insulină. Astfel, dacă noi consumăm alimente bogate în glucoză, pancreasul eliberează mai multă insulină. La unii oameni însă, acest echilibru nu mai există şi apare diabetul zaharat. Acesta este de două tipuri: I şi II.
Diabetul zaharat tip I apare când pancreasul este bolnav şi nu produce deloc insulină, iar glucoza din alimente nu mai poate fi transformată în energie şi se acumulează în sânge în cantitate mare, fenomen pe care îl numim hiperglicemie. În lipsa insulinei, corpul încearcă să scape de glucoza în exces prin transformarea sa în grăsime şi prin urină. Glucoza determină în acelaşi timp eliminarea unei cantităţi mai mari de urină (poliurie), astfel că pacientul va simţi nevoia să compenseze această pierdere prin ingestia unei cantităţi mai mari de apă (polidipsie). Glucoza din sânge este o hrană ideală pentru unele bacterii, aşa că pot apărea infecţii mai uşor. Spuneam că în lipsa insulinei glucoza nu mai poate fi transformată în energie, aşa că pacientul se simte obosit. În acelaşi timp, corpul caută alte metode pentru a produce energie, iar una dintre ele este prin transformarea grăsimilor şi a proteinelor. Din acest motiv pacienţii slăbesc şi simt nevoia să mănânce mai mult (polifagie). Un alt loc unde ajunge glucoza care nu poate fi utilizată este cristalinul (lentila de la nivelul ochiului) şi apare astfel vederea înceţoşată. Aceste simptome apar rapid şi trebuie început tratamentul. Tratamentul acestui tip de diabet se face cu insulină.
În diabetul de tip II lucrurile stau puţin diferit. Pancreasul este capabil să producă insulină, dar ori nu este suficientă, ori corpul nu se poate folosi de aceasta. Apare în special la pacienţii supraponderali şi obezi, deoarece grăsimea acumulată nu permite folosirea corectă a insulinei blocând pătrunderea glucozei în celule pentru producerea energiei. Dar apare şi în unele boli genetice sau la femeile însărcinate. Aşa că din nou, nivelul glucozei din sânge creşte. Ca răspuns, pancreasul eliberează din ce în ce mai multă insulină, dar la un moment dat nu mai poate face faţă. Apar aceleaşi simptome ca în diabetul zaharat de tip I, numai că mult mai lent. Pacientul poate trăi chiar şi 10 ani fără a şti că are diabet. La început sunt suficiente pentru vindecare exerciţiul fizic, reducerea consumului de alimente bogate în glucoză (nu eliminarea lor completă) şi scăderea în greutate. Tratamentul medicamentos se face cu medicamente care ajută pancreasul să secrete mai multă insulină sau cu medicamente care ajută insulina să fie folosită corect. În stadii avansate însă, este necesar tratamentul cu insulină.
