Comemorăm anul acesta, în luna iunie, două decenii de când ne-a părăsit părintele Leon Pişta (1941-1995), ctitorul bisericii "Sfântul Marcu" din Cleja. Rândurile următoare constituie un pios omagiu adus memoriei acestui vrednic preot.

Prin caracterul lui exemplar şi prin modelul de dăruire a vieţii sale sacerdotale pentru credincioşii pe care i-a slujit de-a lungul timpului ca preot, a fost un bun păstor. Cu mult timp înaintea îndemnului papei Francisc (adresat preoţilor în predica de la Liturghia crismei din Joia Mare a acestui an) a cerut de la Dumnezeu harul de a învăţa să fie obosit, dar obosit bine!

Părintele Leon Pişta s-a născut la 14 februarie 1941 în satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu. După cursurile primare în satul natal şi în Valea Mare, a intrat în anul 1956 la Seminarul din Iaşi unde, începând cu 1960, a urmat cursurile teologice. A fost hirotonit preot la Iaşi, în capela Institutului Teologic de episcopul Petru Pleşca, la 26 iunie 1966. A activat ca vicar la Bacău în perioada 1 decembrie 1967 - 1 aprilie 1974, după care a fost numit paroh la Satu-Nou (Pârgăreşti) la 1 aprilie 1974. Între 1982 şi 21 iunie 1995 îşi va îndeplini misiunea de paroh la Cleja.

Activitatea pastorală de la Cleja nu a fost deloc uşoară, în condiţiile în care, în cea mai mare parte, s-a desfăşurat în anii prigoanei comuniste. Chiar dacă nu se putea vorbi pe atunci de ore de religie în şcoală, ignorând toate pericolele, părintele paroh (ajutat de preoţii vicari pe care i-a avut de-a lungul timpului), a ţinut în cadrul bisericii preţioase ore de cateheză pentru copii.

Părintele a avut şi o evidentă vocaţie de ctitor, fiind cel care a înţeles din primul moment dorinţa credincioşilor din Buda-Cleja de a avea o biserică proprie. Astfel, în primăvara anului 1990, ajutat de credincioşi, a început demersurile privind construirea unui nou lăcaş de cult. Până la ridicarea propriu-zisă a bisericii (în anul 1993), părintele a celebrat sfintele Liturghii în preajma lucrărilor, sub cerul liber.

Din nefericire, părintele Leon Pişta nu a mai apucat şi ziua sfinţirii acestei biserici cu hramul "Sfântul Marcu", trecând în eternitate ca urmare a unui accident rutier la 21 iunie 1995. A fost înmormântat la 26 iunie 1995, aproape de ctitoria sa, în cimitirul parohiei.