O caracteristică a vieţii mistice a apostolei milostivirii divine, cum mai este numită sfânta Faustina (1905-1938), o reprezintă viziunile. Într-una dintre acestea, în anul 1931, îi apare Isus, care îi cere să fie pictată o icoană după imaginea sa în momentul apariţiei. Este îmbrăcat cu o tunică albă, mâna dreaptă este ridicată pentru a binecuvânta, iar cu cealaltă atinge tunica în dreptul inimii. De aici pornesc două raze, una roşie şi una pală, asemenea sângelui şi apei care au ţâşnit din inima sa străpunsă de suliţă, când agoniza pe cruce. Deşi semnele crucificării sunt vizibile la mâini şi la picioare, iar privirea sa este aceeaşi ca atunci când era pe cruce (cf. Mic jurnal, 326), Isus din viziune nu este unul suferind, ci unul glorios.
Prin inscripţia "Isuse, mă încred în tine!" care însoţeşte imaginea, Isus precizează cuvintele şi atitudinea necesare în rugăciunile de implorare a milostivirii lui Dumnezeu la nivel individual, dar şi pentru lumea întreagă.
"Sufletul care va cinsti această icoană nu se va pierde" (Mic jurnal, 48).
