Începând cu numărul din ianuarie 1991 publicaţia apare în format de ziar A3 (41,5x29,5 cm), cu şase pagini, articolele fiind aranjate în patru coloane; redacţia s-a mutat în bd. Ştefan cel Mare, 26, iar colectivul de redacţie era format din pr. Isidor Chinez, pr. Alois Bulai şi pr. Cornel Cadar. Numărul semnatarilor a început să crească. Tipărirea se făcea la tipografia Arhiepiscopiei de Bucureşti din Buzău. În anul 1991 apare şi un număr 13 (4 pagini) pentru Crăciun - Anul Nou.
Cele mai multe dintre imaginile care însoţesc articolele din revistă erau făcute de doi fotografi, care au continuat colaborarea şi în anii următori: Adrian Cuba (1992-1993, 1999-2001) şi Cristi Lisacovschi (1991-1993, şi 1999).
Au început să se definească câteva rubrici: "De la tineri pentru tineri" (ianuarie 1991, "Pentru tineri" din februarie 1992), "Pentru cei mai mici" (ianuarie 1990, "Pentru copii" din mai 1993), "Ştiri" (continuă din noiembrie 1990), "Monografii" (februarie 1991), "Poşta redacţiei" (martie 1991), "Rebus" (ianuarie 1992), "Să mai râdem" (martie 1993), "Noutăţi editoriale" (noiembrie 1993) etc.
Din februarie 1991 subtitlul revistei devine: "Publicaţie lunară a Diecezei Catolice de Iaşi". Numerele din aprilie-decembrie 1991 au un alt design al titlului (Literele "L" şi "C" se întâlnesc în partea dreaptă într-o cruce care este aşezată în mijlocul unui drum, grafica aparţinând lui Cristian Vacaru). Din aprilie 1991 numerele încep să fie numerotate de la 4(15), reţinând în paranteză totalul numerelor apărute din anul 1990 până acum. În decembrie 1992, aprilie 1993 şi decembrie 1993 apare numărul curent (4 pagini) şi un supliment (4 pagini). Creşte şi numărul abonaţilor: 12.000 în anul 1991, 15.000 în anul 1992, 16.000 în anul 1993, pentru ca apoi să ajungă la: 19.500 în anul 1994, 16.800 în anul 1995, 17.000 în 1996, 18.200 în anul 1997, 17.700 în anul 1998.
În martie 1991 este relatată prima vizită ad limina a episcopilor din România după 43 de ani.
În luna iulie 1991 sosesc la redacţie două surori: Felicia Dancă şi Lenuţa Băcăoanu care primesc misiunea de a dactilografia şi a redacta textele de la revistă; ele vor face parte şi din colectivul de redacţie.
În ianuarie 1992 este publicat un articol despre Sinodul special al episcopilor pentru Europa, iar în numărul din martie 1992 este descrisă redeschiderea Institutului şi Editurii "Presa Bună" (19 martie 1992).
În aceeaşi lună, în articolul "Institutul "Presa Bună" Iaşi pe paginile istoriei", pr. Isidor Chinez redă istoria editurii şi a tipografiei înainte de anul 1944.
Sfinţirea Tipografiei "Presa Bună" şi inaugurarea Centrului Diecezan "Caritas" sunt descrise în numărul din aprilie 1992. În numărul din iulie 1992, pr. Ioan Ciuraru scrie despre "Valoarea unei cărţi", iar în numărul din aprilie 1993, pr. Anton Bişoc scrie articolul "O foaie dintr-un ziar", arătând importanţa presei.
Vizita cardinalului Angelini la Iaşi este descrisă în numărul din mai 1993, iar cea a cardinalului de Napoli, Michele Giordano, în numărul din iunie. Despre prezentarea "Catehismului Bisericii Catolice" la Librăria "Casa Cărţii" s-a scris în decembrie 1993. Din mai 1993, la rubrica "Pentru copii" încep să fie publicate istorioare morale de pr. Cristofor von Schmid, ilustrate cu desene de Alexandrina Dimitriu.
Nu existau programe de tehnoredactare. Articolele se scoteau la imprimantă, se tăiau cu foarfecele şi se aşezau în machetă după care se făcea filmul în tipografie.
Din martie 1992, după ce au fost instalate maşinile tipografice şi s-a redeschis Institutul şi Editura "Presa Bună", tipărirea revistei "Lumina creştinului" s-a făcut la Iaşi, sub îngrijirea pr. Iosif Comoraşu, numit director tipografic. În octombrie 1992, după plecarea pr. Isidor Chinez la studii, a fost numit un nou colectiv de redacţie: pr. Cornel Cadar, pr. Gheorghe Miclăuş, pr. Ştefan Lupu, pr. Ioan Ciuraru.
