În partea de nord-vest a oraşului Milano, la doar 20 km de vestitul dom al metropolei, se află unul din locurile sfinte ale Lombardiei: sanctuarul "Maicii Îndurerate" de la Rho.
Pe locul unde se înalţă azi sanctuarul, pe la anul 1522 era construită o capelă dedicată sfintei Fecioare Maria a Zăpezii, ca semn de mulţumire pentru un har primit de un nobil al timpului. Pe altarul capelei a fost aşezată o icoană care o reprezenta pe Maria cu Isus în braţe pe Calvar.
În ziua de 24 aprilie 1583, chipul Mariei din această imagine a lăcrimat cu sânge. O cronică a timpului relatează următoarele: "...Într-o duminică, după Liturghie, un oarecare Girolamo di Ferri, împreună cu trei prieteni, a mers la capelă ca să facă o scurtă rugăciune. În timp ce se rugau, au observat chipul destul de palid, dar s-au gândit că un pictor a retuşat şi reparat icoana. Au plecat, dar gândul era tot la chipul schimbat al Maicii Domnului. În sat, Girolamo s-a întâlnit cu alt prieten, Alessandro de Ghioldi, care l-a rugat să se întoarcă la capelă. Amândoi erau în genunchi şi se rugau. La un moment dat, Ghioldi i-a spus lui Girolamo: "Uită-te şi vezi că ochiul e murdar, nu era aşa când ne-am rugat aseară". Girolamo a răspuns: "Nu era aşa nici când am fost mai înainte cu câteva ore". Girolamo s-a urcat pe altar şi cu o batistă a voit să şteargă chipul Mariei, însă a observat că ochiul era roşu şi lacrimi de sânge izvorau şi ajungeau chiar până la buze. Au fost chemaţi câţiva preoţi, printre care şi Giovanni Giolti, notar apostolic. Preotul Viviani Prati a urcat pe altar, a atins ochiul Fecioarei, care era plin de sânge încât puteai să-ţi umezeşti degetul.
A fost anunţat imediat arhiepiscopul de Milano, Carol Borromeu, care a decis să se facă cercetări riguroase şi amănunţite. În acest timp aici au început să apară diferite miracole. După ce a citit raportul, concluziile şi declaraţiile martorilor, arhiepiscopul a exclamat: "Aici e degetul lui Dumnezeu"".
La 4 iunie 1583 a venit la Rho Carol Borromeu personal. Văzând entuziasmul mulţimii, a hotărât să se construiască un sanctuar. Piatra fundamentală a fost pusă la 6 martie 1584. În luna octombrie a aceluiaşi an sfântul Carol a revenit la Rho, încredinţând lucrările de construire călugărilor oblaţi. La câteva zile după aceea arhiepiscopul a murit, iar succesorul său, Gaspare Visconti, a reconfirmat proiectul. Situaţia grea a acelor timpuri a făcut ca această lucrare să dureze peste trei secole.
În anul 1751 s-a considerat că realizarea cupolei ar fi prea costisitoare şi s-a proiectat una mai mică de către Giuseppe Merlo şi de aceea cupola de azi are doar 54 m înălţime, cu un diametru de 18 m.
Toate lucrările s-au încheiat în anul 1888, când în turnul înalt de 75 m a fost instalat ultimul clopot.
Sanctuarul a fost inaugurat oficial în luna septembrie a anului 1895 de către cardinalul Andreea Carlo Ferrari, iar papa Pius al XI-lea l-a declarat "basilica minor" în anul 1923.
Interiorul sanctuarului impresionează prin mulţimea de picturi şi sculpturi aparţinând diferitelor perioade. Merită atenţie trei capele: "Sfântul Iosif", "Sfântul Gheorghe" şi "Sfântul Carol". De asemenea, impresionant este altarul, cu sculpturi de marmură de Carrara, iar o pictură imensă, în spatele altarului, îl arată pe sfântul Carol, care pune piatra fundamentală.
În faţa bisericii tronează o statuie monumentală a sfântului Carol Borromeu.
