Ştiaţi că oraşul Zaragoza găzduieşte cel mai vechi sanctuar marian din lume şi cel mai important din Spania?
Pe malul râului Ebro se înalţă solemn, străjuit de cele patru turnuri, sanctuarul "Madonna del Pilar" (Pilar, în limba spaniolă, ar însemna stâlp, pilastru, coloană).
Tradiţia spune că în aceste părţi ale Spaniei a ajuns sfântul Iacob, fratele lui Ioan. Oarecum descurajat de insuccesul evanghelizării sale, el a început să plângă şi să se roage. În jurul anului 40, Maria i-ar fi apărut apostolului pe un stâlp de alabastru şi i-ar fi cerut să construiască, în acel loc, o biserică. Despre această apariţie vorbesc şi unele sfinte mistice, Maria d'Agreda şi Caterina Emmerich.
Oricum, istoric se ştie că în anul 711, înainte de invazia musulmanilor, la Zaragoza exista biserica "Sfânta Maria între Ziduri". În anul 1118, când Zaragoza a fost eliberată de sub dominaţia musulmanilor, aici s-a construit o biserică din care se mai păstrează doar o mică parte. În anul 1434, un incendiu distruge în mare parte biserica. Odată cu unificarea Spaniei (în secolul al XV-lea), sanctuarul de la Zaragoza primeşte titlul de sanctuar naţional, iar sărbătoarea s-a stabilit la 12 octombrie.
Edificiul, ce poate fi văzut azi, are o lungime de 132 m. Având în centru o cupolă mare (circa 80 m), înconjurată de altele zece mai mici şi cu cele patru turnuri, atrage atenţia chiar şi unui necunoscător, datorită împletirii de stiluri. Simbioza de tehnici şi inspiraţii musulmane şi creştine a dus la un rezultat surprinzător, cupolele acoperite cu ţiglă colorată îmbinată în geometrii rafinate fiind dovada încă vie a stilului occidental cu influenţe islamice. Clădirea a fost începută de Francisco Herrera cel Tânăr în anul 1681 şi continuată de Ventura Rodríguez în anul 1753. Forma prezentă a căpătat-o abia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Stâlpii masivi din interior împart spaţiul în trei părţi foarte largi. Peretele şi tavanul în stil maur, altarul gotic executat în alabastru şi capelele în stil baroc sunt cele mai frumoase. Capela în care se află stâlpul care susţine statuia Maicii Domnului, o mică statuie (39 cm) de lemn cu încrustaţii de argint, este zona cea mai vizitată de pelerini. Statuii Mariei i se schimbă veşmântul în funcţie de culorile liturgice sau de diferite circumstanţe. Există chiar şi un veşmânt în culorile drapelului românesc, donat de comunitatea românilor catolici din Zaragoza. Statuia a fost încoronată la 20 mai 1905, cu o coroană ornată cu circa zece mii de pietre preţioase, binecuvântată solemn de papa Pius al X-lea. În timpul războiului civil din Spania dintre anii 1936 şi 1939, asupra bisericii au căzut trei bombe, dar niciuna dintre ele nu a explodat. Una dintre ele poate fi văzută şi azi expusă pe un perete interior.
Sanctuarul din Zaragoza este unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj ale catolicismului şi adăposteşte nu doar valori spirituale, ci şi valori artistice datând din perioade diferite. Frescele de pe boltă sunt realizate de Francisco de Goya, iar la celelalte picturi au colaborat Velázquez, Ramon şi Francisco Bayen.
Este cunoscută minunea lui Miguel-Juan Pellicer din Calandra. În urma unui accident a trebuit să i se amputeze piciorul. El s-a rugat înainte de operaţie în sanctuar, ca mulţumire că a scăpat cu viaţă. Nemaiputând să lucreze, devine cerşetor. Dar mereu îşi ungea rana cu ulei din lămpile de la sanctuar. După doi ani şi cinci luni se trezeşte, în dimineaţa zilei de 29 martie 1640, cu ambele picioare perfect întregi şi sănătoase. O comisie, numită de arhiepiscopul locului, a analizat şi a declarat ca veritabilă vindecarea realizată de Maica Domnului.
