Pentru cea de-a 88-a Zi Mondială a Misiunilor, care se va celebra la 19 octombrie, Sfântul Părinte papa Francisc a adresat un mesaj oficial Bisericii întregi. Vă invit să descoperim împreună mesajul Sfântului Părinte şi propunerile Centrului Misionar Diecezan pentru noul an misionar pe care îl începem.

Incursiunea în textul mesajului Sfântului Părinte şi în propunerile Centrului Misionar Diecezan porneşte de la o relatare a unui medic italian, un om cu o spiritualitate deosebită, care a făcut o experienţă misionar-umanitară în Tanzania. Fiind în misiunea italiană şi asigurând consultaţiile şi tratamentul copiilor bolnavi, a primit o tânără mamă localnică ce purta în braţe un copil extrem de slăbit şi bolnav. Aceasta îi cerea insistent să-i vindece copilul pentru că nu ştia ce să mai facă pentru el. Medicul i-a explicat că el se străduieşte să-şi facă datoria de medic, să consulte, să prescrie tratamente, dar sănătatea este oferită de Dumnezeu celui care i-o cere cu ardoare. Copilul a fost pus sub supraveghere la cererea medicului şi i-a fost prescris un tratament corespunzător. Femeia a fost invitată de medic să aibă încredere în bunătatea lui Dumnezeu şi în mijlocirea Mariei. După ce copilul a fost internat, femeia s-a întors la doctor cu o faţă senină, caldă şi recunoscătoare. A luat mâna doctorului, a sărutat-o şi i-a mulţumit pentru tot ceea ce a făcut. Doctorul i-a explicat că nu făcuse încă nimic, dar femeia i-a replicat: "Ba da! Aţi făcut chiar foarte mult, mi-aţi redat speranţa!"

A reda speranţa, a reînvia speranţa celui care a pierdut-o, este o mare provocare pentru zilele noastre. Într-o lume atât de mult lovită de încercări, de epidemii, de instabilitate economică, de criză spirituală şi materială, de valuri continue, de ştiri şocante şi rele, omului îi este greu să-şi regăsească bucuria, dacă în interiorul său nu este sădit sau cultivat un mic bob de muştar al speranţei.

Medicul italian a reuşit să redea speranţa pentru viaţă acelei femei. Copilul s-a vindecat datorită tratamentului şi faptului că mama a început să se roage cu mai mult curaj şi speranţă. Poate societatea de astăzi este asemenea unui copil răpus de un cumul de boli pe care cu greu reuşim să le identificăm. Atunci, acest copil are nevoie de o mamă care să-i poarte de grijă, să se roage pentru el - prima datorie a creştinului ca misionar, şi de un medic bun care să le redea celor doi speranţa - cea de-a doua datorie a creştinului misionar, implicarea concretă în a vesti cuvântul lui Dumnezeu.

Conştiinţa faptului că toţi sunt iubiţi şi mântuiţi de Dumnezeu umple inima de bucurie şi de entuziasm pentru a vesti evanghelia tuturor, aminteşte în mesajul său Sfântul Părinte. Tot el îi invită pe creştini să-l repună în centru pe Cristos, izvorul bucuriei şi al entuziasmului. Iar cel ce-l are în centrul oricărei preocupări pe Cristos are în centru speranţa evanghelică sădită la Botez, care are nevoie de grijă pentru a încolţi şi a aduce rod, atât pentru el, cât şi pentru alţii. De reaprinderea speranţei depinde fericirea, bucuria şi entuziasmul omului, în viaţa zilnică şi cea spirituală.

Purtători ai speranţei evanghelice este tema noului an misionar propusă de Centrul Misionar Diecezan, temă ce a fost aleasă în urma aprofundării mesajului Sfântului Părinte papa Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor de anul acesta. Pentru ca datoria misiunii ad gentes, a evanghelizării popoarelor, să fie eficientă şi împlinită aşa cum se cuvine, amintea Sfântul Părinte, trebuie să fie mereu cufundată în bucuria evangheliei şi alimentată de o iubire pe măsură. Iar toate acestea nu vin decât dintr-o reînnoire continuă a conştiinţei că suntem purtători de speranţă.