S-au împlinit 40 de ani de la moartea pr. Mihai Rotaru. Duminică, 31 august, părintele a fost amintit în cadrul unei Liturghii prezidată de PS Petru Gherghel în biserica din Barticeşti. Au participat aproape 20 de preoţi şi mulţi credincioşi. Despre fostul paroh de Barticeşti au vorbit păstorul diecezei în cadrul predicii şi pr. Cornel Cadar la finalul Liturghiei. După sfânta Liturghie toţi au mers în procesiune la cimitir unde s-au făcut rugăciuni pentru odihna sufletului preotului comemorat.

Preotul Mihai Rotaru s-a născut la Corhana la 13 februarie 1922. La 8 septembrie 1946 a depus profesiunea solemnă ca franciscan la Luizi-Călugăra. În iulie 1947, împreună cu alţi şapte tineri a adoptat ritul oriental, continuând studiile la Oradea. A fost hirotonit preot, la 1 februarie 1948, împreună cu părintele Gheorghe Dumitraş. A activat în Oradea şi în satele filiale ale Parohiei Drăgeşti. După suprimarea Bisericii Greco-Catolice (1 decembrie 1948) a activat în calitate de confesor la Bucureşti, fiind în permanenţă supravegheat de Securitate. La 16 noiembrie 1950 a fost răpit în Gara de Nord din Bucureşti de agenţi ai Securităţii şi închis în arestul central din capitală, fiind anchetat în cadrul grupului Tătaru-Todea în care erau arestate 13 persoane. La 15 februarie 1952 a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi închis la Jilava, Baia Sprie, Piteşti, Bacău, Dej şi Gherla. A fost eliberat în anul 1964.

După neaşteptata plecare a pr. Leopold Nestmann în RFG (2 februarie 1966), credincioşii din Barticeşti l-au primit, la 2 iunie 1966, cu flori pe al şaselea paroh al lor, pr. Mihai Rotaru. Venea de la Tg. Trotuş unde fusese vicar.

La Barticeşti, în afară de munca pastorală specifică oricărui preot s-a implicat în activitatea socială şi în cea de înfrumuseţare a bisericii.

Predica zilnic, asculta cu drag spovezile, îndemna la deasa participare la sfânta Liturghie şi la împărtăşania zilnică. Aprecia pulsul sufletesc al parohiei după împărtăşaniile împărţite. Făcea des adoraţie şi îi plăcea în mod deosebit două cântări: "Cu noi este Dumnezeu" şi "Vei veni, Isuse". A oficiat singur sau în asistenţă 111 cununii, a botezat peste 150 de copii, a celebrat slujba înmormântării la 63 de creştini decedaţi.

A extins biserica şi a înălţat turnul. A trimis mai multe tinere la Târgu Neamţ pentru şcolarizare în meseria de ţesătoare de covoare. A înfiinţat un atelier în care 80 de persoane confecţionau covoare persane pentru ţară şi străinătate; 18 tinere lucrau la croitorie; 8 lucrau la tricotaje şi 26 de muncitori împleteau coşuri. În total erau peste 130 de muncitori. A dorit să construiască şi o casă de naşteri, săpând el primul hârleţ pentru fundaţia casei, dar s-au opus cei care aveau pe atunci puterea!

Boala l-a răpus. A fost operat la Bucureşti. A venit în sat şi a făcut o ultimă Liturghie. Cu credinţa că se va vindeca s-a dus la Lourdes. A fost internat din nou la Bucureşti, fiind îngrijit cu ultimele sacramente de pr. Ilie Sociu. A fost scos din spital de Mons. Petru Gherghel şi pr. Ioan Gabor. În drum spre Moldova cu maşina, dincoace de Ploieşti, sufletul său s-a dus la Dumnezeu. Era 26 august 1974.

La 29 august, toată suflarea din Barticeşti împreună cu mulţimea de credincioşi din toate părţile au condus la cimitir trupul pr. Mihai Rotaru. Ceremonia înmormântării a fost oficiată, alături de Mons. Petru Gherghel şi pr. Gheorghe Patraşcu, de ep. Ioan Duma, ep. I. Hirţea, ep. Al. Todea şi de 140 de preoţi din toate părţile României.

Trupul pr. Mihai Rotaru a fost deshumat la 30 august 1981 şi strămutat în cavoul preoţilor din mijlocul cimitirului, împreună cu osemintele pr. Martin Pârţac, deshumate de lângă biserică.

A fost un caracter optimist şi dezinvolt, gata mereu să descreţească frunţile celor mai întristaţi dintre semeni.