La scurtă vreme după instalarea sa ca episcop de Iaşi (14 aprilie 1948), Anton Durcovici a început vizitele canonice în parohiile diecezei, pentru a administra sacramentul Mirului, îndemnându-i şi încurajându-i totodată pe credincioşi în păstrarea credinţei.

Autorităţile comuniste nu au văzut cu ochi buni aceste vizite canonice ale episcopului Anton Durcovici, considerându-le periculoase, opozante doctrinei materialiste comuniste şi îndreptate împotriva "ordinii şi autorităţii statului".

Pe de altă parte, credincioşii catolici din Dieceza de Iaşi au manifestat în timpul acestor solemnităţi religioase un ataşament profund faţă de episcop, văzând în ierarhul lor un model autentic de păstor a cărui misiune pastorală se desfăşura în vremuri deosebit de grele pentru credinţa creştină şi slujitorii ei.

Printre vizitele canonice efectuate de episcopul Anton Durcovici în parohiile Diecezei de Iaşi s-a numărat şi cea de la Cleja, din ziua de 27 septembrie 1948.

Anton Durcovici mai fusese în Parohia Cleja, la 27 august 1943, înainte de numirea sa ca episcop de Iaşi, evenimentul fiind consemnat de către el însuşi într-un Liber Missarum păstrat în Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi.

Înaltul ierarh a sosit în localitatea Cleja în seara zilei de 26 septembrie 1948. A doua zi, 27 septembrie, una importantă pentru credincioşii catolici din Dieceza de Iaşi (comemorarea a patru ani de la moartea, la 27 septembrie 1944, a episcopului Mihai Robu, primul episcop indigen), episcopul Anton Durcovici a administrat sacramentul Mirului în curtea bisericii din Cleja, în prezenţa unui număr mare de credincioşi.

În cadrul sfintei Liturghii, episcopul Anton Durcovici a rostit o predică deosebită, memorabilă se pare chiar şi pentru autorităţile comuniste ale vremii care, într-un document din 27 septembrie 1948, menţionează printre altele: "Cu această ocazie episcopul a predicat în biserică în faţa poporului spunând că papa Pius al XII-lea este stăpân pe poporul său şi că anumiţi oameni contra religiei caută a corupe poporul credincios".

În legătură cu această predică, episcopul Anton Durcovici a menţionat (în declaraţia din 26 aprilie 1950 dată în arestul Securităţii din Bucureşti) următoarele: "La Cleja, judeţul Bacău, fiind aniversarea morţii episcopului Mihai Robu (27 septembrie 1944 n.n.), am predicat despre moarte şi judecata care urmează, arătând îndeosebi răspunderea episcopului înaintea judecăţii dumnezeieşti, nu numai pentru sufletul său, dar şi pentru toate sufletele ce i-au fost încredinţate în toate parohiile şi în dieceza întreagă ca să le păstorească. Arătam că în treburile bisericeşti credinciosul catolic poate arăta liber dorinţa sa episcopului, însă hotărârea şi răspunderea dispoziţiunilor de luat în ale bisericii sunt de competenţa episcopului. Îndemnam pe credincioşi să cumpănească bine aceste adevăruri şi să se conformeze lor".

Nevoia apărării valorilor creştine şi rezistenţa în faţa acţiunilor anticreştine ale promotorilor ateismului comunist sunt cât se poate de evidente în mesajul transmis de episcopul martir Anton Durcovici prin intermediul predicii de la Cleja, constituind peste timp un model de urmat pentru credincioşii catolici de astăzi şi păstorii lor sufleteşti.