La 23 aprilie 2014 s-au împlinit 70 de ani de la trecerea în eternitate a unuia dintre eroii celui de-al Doilea Război Mondial - seminaristul Anton Dumitru Gherguţ - originar din Cleja, judeţul Bacău.

În satele componente ale comunei Cleja (Cleja, Somuşca şi Valea Mică) au fost ridicate, de-a lungul timpului, de către localnici, câteva monumente comemorative dedicate eroilor. Cel mai vechi monument de acest tip se găseşte în cimitirul satului Cleja (aparţinând astăzi Parohiei "Sfântul Francisc") şi este dedicat memoriei eroului seminarist Anton Dumitru Gherguţ.

Acest monument ar mai fi stat o vreme acoperit de "iedera uitării" dacă, în primăvara acestui an, trecând prin cimitirul din Cleja împreună cu Luca, băiatul meu de 10 ani, atenţia sa nu i-ar fi fost atrasă de nişte "semne" (care abia se mai desluşeau) încrustate pe o cruce de piatră.

Am descoperit împreună (cu grijă şi, în acelaşi timp, cu firească emoţie) fiecare literă, fiecare cuvânt încrustat odinioară pe monument, până când am putut citi întreaga inscripţie: "În amintirea teologului erou Gherguţ Dumitru Anton, de ani 23, elev adjutant, batalionul 113 vânători de munte, compania I-a, plutonul 10, căzut pe câmpul de bătălie în satul Răuceşti, judeţul Baia, în ziua de 23 aprilie 1944. Să ne rugăm pentru el".

Cine a fost eroul Anton Dumitru Gherguţ (al cărui nume nu apare, ca multe altele din păcate, pe monumentul de for public inaugurat în anul 2003, la intrarea în localitatea Cleja, în apropierea Şcolii Generale nr. 2 şi a bisericii "Sfântul Marcu")? Anton era fratele mai mic al celui care a condus Dieceza de Iaşi înaintea actualului episcop. Este vorba de părintele Andrei Gherguţ, ordinarius substitutus între 19 martie 1977 şi 21 februarie 1978.

Având posibilitatea de a cerceta, cu ani în urmă, Arhiva Parohiei Cleja, prin amabilitatea părintelui paroh de atunci, părintelui Augustin Pascaru, am găsit într-un registru "Status animarum" (întocmit în luna ianuarie a anului 1927 de către părintele Ioan Poglut, paroh la Cleja între anii 1921 şi 1927, trecut la cele veşnice un an mai târziu şi înmormântat în capela cimitirului din Cleja, în ziua de 4 ianuarie 1928) familia lui Dumitru Gherguţ, de 43 de ani, fiul lui Martin Gherguţ şi al Anei Gheorghe Pascaru, căsătorit cu Roza, de 36 de ani, fiica lui Gheorghe Iştoc şi al Rozei Mih. Demşa.

La data întocmirii "Stării sufletelor" din Parohia Cleja, Dumitru Gherguţ şi soţia sa (Roza) aveau împreună şase copii: Maria (15 ani), Catrina (13 ani), Andrei (10 ani), Ana (7 ani), Anton (5 ani) şi Ion (1 an).

Înscris, ca şi fratele său mai mare (Andrei), la Seminarul Catolic din Iaşi, Anton nu a mai apucat să-şi finalizeze studiile şi să înceapă misiunea pastorală ecleziastică pentru care fusese chemat, fiind nevoit (conform dispoziţiilor Legii asupra recrutării armatei din 1942) să plece pe front într-o altă misiune, la fel de nobilă, dăruind ţării (în cele din urmă) jertfa supremă a propriei sale vieţi, în ziua de 23 aprilie 1944.

Sacrificiul suprem al acestui tânăr seminarist de odinioară (redescoperit printr-o binecuvântată întâmplare) merită cu prisosinţă omagiul nostru sincer şi pios, chiar la distanţa a şapte decenii, cu atât mai mult cu cât noi, cei din generaţia actuală, suntem ("peste ani") printre beneficiarii jertfei lui "de dinainte vreme".