- Petrea Susan (Băluşeşti), Genovica Ivan (Dărmăneşti). Ana Feraru (Rotunda). Am primit scrisorile dv. Veţi primi răspuns în numerele viitoare ale revistei.

- N.L. (Butea). "Vă trimit o poezie închinată celui care a fost de curând beatificat şi am avut fericita ocazie să fiu printre aceia care au participat la primirea sa ca episcop de Iaşi. De asemenea, mai apoi, am avut o întâlnire, întreaga clasă, cu dumnealui, întâlnire care a lăsat o puternică amprentă asupra mea. Deşi eram copil, m-a impresionat foarte mult claritatea cu care ne vorbea, răbdarea cu care aştepta întrebările noastre, claritatea ideilor cu care ne răspundea, dar şi mai mult, modestia sa. Ne privea cu o dragoste cerească, iar zâmbetul nu-i lipsea de pe buze. O bună parte din discuţiile purtate a avut loc pe obligaţiile noastre de elevi. Venea cu exemple din viaţa şi activitatea unor tineri care s-au remarcat prin modul în care au ştiut să muncească, însă cea mai mare parte a constituit-o viaţa şi activitatea sfântului Alois de Gonzaga. Deşi, de atunci, au trecut mai bine de 65 de ani, imaginea sa e încă vie în memoria mea. Apoi mi-am dorit ca versurile trimise să nu participe la concursul anunţat în revista "Lumina creştinului", pentru că a da pentru a primi înapoi, chiar şi un cuvânt, consider că nu poate aduce acea mulţumire sufletească pe care mi-o doresc".

Ne bucurăm împreună cu dv. pentru fericita ocazie pe care aţi avut-o întâlnindu-vă cu PS Anton Durcovici. Poezia pe care aţi trimis-o va fi publicată într-un număr viitor al acestei reviste.

- Gabriela Mărtişcă (Pildeşti). "În fiecare lună, după ce termin de citit revista Lumina creştinului pregătesc pixul şi foaia pentru a vă scrie câteva rânduri, dar de fiecare dată renunţ de teama că nu voi găsi cuvintele de apreciere şi frumoase aşa cum găsesc în această revistă. Vă mărturisesc că iubesc această revistă pentru că în ea găsesc răspuns la toate frământările şi întrebările mele, fie ele spirituale sau umane. De asemenea, cu bucurie vă spun că acum în casele noastre intră şi Radio Maria. Aş dori pe această cale să-i mulţumesc părintelui paroh pentru că a făcut posibil acest lucru. Doresc să-i mulţumesc şi să-l felicit pe pr. Felician Tiba (chiar dacă nu-l cunosc) pentru articolele de la pagina 14. Doresc să vă mulţumesc şi să vă felicit şi pe dv. pentru iubirea şi dăruirea cu care lucraţi la această revistă".

Vă mulţumim pentru gândurile trimise. Ele reprezintă pentru noi o încurajare. Cu siguranţă, rândurile scrise de dv. le vor citi şi le vor aprecia şi preoţii pomeniţi.

- Maria Iacob (Săbăoani). "Omul este prin natură îndreptat spre Dumnezeu şi numai împreună cu Dumnezeu poate fi om cu adevărat; omul este o fiinţă verticală în totalitatea sa de trup şi suflet. Fiind trup, omul este fragil, slab, capabil să săvârşească răul. Omul este suflet, adică fiinţă vie, plină de măreţie, pentru că este imagine a lui Dumnezeu. În interiorul lui este mereu această luptă între trup şi spirit. Spiritul este râvnic, dar trupul neputincios... Păcatul produce ruptura omului cu Dumnezeu, cu sine, cu aproapele, provoacă în inima omului tristeţe, remuşcare, nelinişte, teama pentru pedeapsă... Cristos înviat se face prezent în sacramentele Bisericii, aici îl putem întâlni. Toate sacramentele au rolul şi importanţa lor, dar parcă în sacramentul reconcilierii întâlnim iubirea şi milostivirea divină; mai mult, dobândim iertarea pentru toate căderile noastre... Iertarea primită în acest sacrament înseamnă eliberarea interioară şi trecerea de la tristeţe la bucurie... Cristos ne spune în evanghelie că bucuria nu este numai a fiului care s-a întors de la rătăcirile sale, dar şi a Tatălui care iartă. Despre importanţa sacramentului Spovezii, un medic psihiatru catolic spunea următoarele în anul 1939: "Lumea vine aici făcând coadă şi plăteşte sume exorbitante, încercând să obţină ceea ce Biserica dă gratuit. Îşi spun păcatele, slăbiciunile, încearcă să-şi lămurească pe deplin complexele de inferioritate, îşi descoperă vanităţile şi prejudecăţile etc. Ce fac altceva decât încercarea de a-şi descărca povara? Şi apoi cu ce se aleg? Cu nimic altceva decât cu o soluţie ştiinţifică, foarte departe de a realiza efectul dezlegării pe care o dă duhovnicul". Psihiatria este o instituţie medicală relativ recentă şi, ca om cinstit, trebuie să spun că nici eu nici colegii mei nu am continua să ne ocupăm de ea dacă nu am fi convinşi că facem o muncă utilă. Dar în acelaşi timp... cred că rezultate, cel puţin egale, ar putea fi obţinute la sacramentul Spovezii, şi mai sigure, fiindcă acolo penitentul ar putea să creadă în dezlegarea duhovnicului".

Vă mulţumim pentru această mărturie de credinţă în sacramentul Spovezii. Este adevărat că la psiholog pacientul se vindecă oarecum trupeşte, dar sufleteşte rămâne la fel de încărcat şi nemulţumit. În Catehismul Bisericii catolice, la nr. 1468 scrie: "Toată valoarea Pocăinţei constă în reaşezarea noastră în harul lui Dumnezeu şi în unirea noastră cu el într-o mare şi intimă prietenie".