La Mănăstirea Carmelită din Luncani, în perioada 16-18 august, s-au desfăşurat zile de reculegere pentru familii, cu tema: "Mergi şi vorbeşte cu Tatăl tău", fiind conduse de pr. Cornel Cadar. Acestea s-au desfăşurat în contextul Anului Credinţei şi Familiei, ţinând cont că la Iaşi peste câteva zile (27-30 august) aveau să se întâlnească mai multe familii în cadrul Întâlnirii Familiilor la nivel diecezan.
Iată-ne pentru două zile 54 de persoane, adulţi şi copii, adunaţi din Bacău, Iaşi şi Suceava în locul binecuvântat numit Mănăstirea Luncani. De la cel mai mic la cel mai mare, alături de copiii noştri, 15 familii ne-am manifestat dorinţa de a-l căuta şi de a-l regăsi pe Dumnezeu într-un spaţiu atât de propice odihnei şi creşterii sufletului. Căci exerciţiile spirituale se fac pentru suflete de la suflete printr-un ritm specific: rugăciunile de dimineaţă şi de seară, Rozariu, Spovada, sfânta Liturghie, Calea crucii şi mai ales meditaţia.
Tema pentru meditaţii a prezentat-o părintele Cornel din prima seară, în timpul sfintei Liturghii, după care a urmat rugăciunea Vespere rugată şi cântată împreună. Tema ne invita la a înţelege că aici, la Luncani, era cadrul potrivit de a vorbi cu Tatăl nostru despre noi şi despre familia noastră.
Surpriza a venit mai târziu când părintele ne-a arătat trandafirul din Ierihon sau trandafirul Maicii Domnului, acea floare închisă, uscată, care rămâne în această stare fără apă. Era o floare ca un con de brad uscat, două palme închise, poate la fel cum e uneori viaţa din mine şi din familia mea. A trebuit să ne răspundem în aceste zile la întrebările: Ce usucă viaţa unei familii? Ce reprezintă apa care dă viaţă unei familii? Floarea a fost aşezată în apă şi apoi am văzut-o deschizându-se şi înverzind. În aceeaşi seară am aflat despre pericolul pierderii sufletului, despre primejdia pierderii timpului, despre pericolul pierderii ocaziei, dar şi despre riscul pierderii priorităţilor.
A doua zi fiecare acţiune a noastră a însemnat un exerciţiu spiritual: Laudele de dimineaţă, cântările, gândurile despre diferenţele dintre bărbat şi femeie (diferenţe care ar trebui să fie completări pentru viaţa de familie, pentru a-l înţelege pe celălalt), Spovada, Rozariul şi sfânta Liturghie ne-au făcut să ne simţim mai aproape de drumul spre Tatăl, în dialogul nostru cu el.
Filmul "Băiatul în pijamale vărgate" proiectat după-amiaza ne-a pus pe toţi pe gânduri, iar Calea crucii pe muntele din spatele mănăstirii a decurs în linişte şi rugăciune comună. Seara, după rugăciune şi masă, s-a încheiat într-o notă veselă şi de joacă specifică familiilor.
Duminică parcă toţi eram mai voioşi şi pregătiţi pentru sfânta Liturghie, cu inima deschisă pentru a sărbători aşa cum se cuvine ziua Domnului.
"Planta învierii" s-a deschis şi a avut şi mai avea nevoie de lumină şi de apă. Sfânta Liturghie ne-a apropiat şi mai mult, chiar dacă multe dintre familii nu ne cunoşteam.
Ospitalitatea şi truda fraţilor şi preoţilor ne-au copleşit şi adresăm mulţumirile şi rugăciunile noastre către ei, gazdele noastre de la Luncani.
"Dumnezeu ne-a făcut o familie. Avem nevoie unul de celălalt, ne iubim unul pe celălalt, ne iertăm unul pe celălalt, trudim împreună, ne destindem împreună, ne rugăm împreună. Împreună citim cuvântul lui Dumnezeu, împreună creştem în Cristos, împreună îi iubim pe oameni, împreună îl slujim pe Dumnezeu, împreună sperăm cerul. Acestea sunt nădejdile şi năzuinţele noastre. Ajută-ne, te rugăm, Doamne, să le dobândim Prin Cristos, Domnul nostru. Amin".
