Nimeni în evanghelii nu este mustrat cu atâta severitate ca apostolul Petru: "[Om] cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?" (Mt 14,31) sau "Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor" (Mt 16,23).

Şi totuşi, nimeni nu apare mai generos în urmarea lui Isus. Face parte dintre primii discipoli care lasă toate ca să-l urmeze şi rămân în mod stabil alături de Învăţătorul. El a avut un rol proeminent în acest grup. Este cel mai des menţionat în toate cele patru evanghelii. Este numit întotdeauna primul în listele celor doisprezece apostoli (în Mt 10,2 chiar se specifică: "Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru"). El face mărturisirea de credinţă cea mai clară cu privire la persoana lui Isus: "Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!"" (Mt 16,16) sau: "Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu"" (In 6,68-69). Este cunoscut în Biserica primară cu numele de Chefa (Petru) pe care i l-a dat Isus lui Simon (Mt 16,18; Mc 3,16; In 1,42) şi mai întâi lui i s-a arătat Isus înviat printre cei care vor fi devenit vestitorii oficiali ai învierii: este tradiţia preluată de sfântul Paul în 1Cor 15,5, pe care o întăresc Lc 24,34 şi Mc 16,7. A avut rolul cel mai important dintre toţi cei doisprezece la Ierusalim şi în împrejurimi. A fost purtătorul de cuvânt al acestora, aşa cum reiese din evanghelii şi din Faptele Apostolilor şi a desfăşurat o vastă activitate misionară. Sfântul Paul vorbeşte în mod explicit de Chefa ca de "cel căruia i-a fost încredinţată evanghelia pentru circumcişi" (Gal 2,7), dar Fap 10; 1Cor 1,12 şi 1Pt 1,1 dau mărturie de activitatea misionară a lui Petru şi în zone majoritar păgâne.

Petru apare ca marele pescar (misionar) creştin. Această chemare adresată şi lui Andrei şi, în mod implicit, şi lui Ioan şi Iacob în Mc 1,16-20, îi este rezervată în Lc 5,1-11 numai lui Petru: "Isus i-a spus lui Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!"" (Lc 5,10), iar In 21,1-14 îl descrie pe Simon Petru ca pe cel care începe "pescuitul" în perioada postpascală cu ajutorul şi sub conducerea lui Isus: "Atunci, Simon Petru a urcat [în barcă] şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt" (In 21,11).

El este totodată păstorul turmei pe care i-o încredinţează Isus: "Paşte mieluşeii mei!", "Paşte oile mele!" (In 21,15.16.17).

Şi, mai ales, Petru este martorul creştin, care se conformează păstorului cel bun care-şi dă viaţa pentru oile sale (In 10,11; cf. 13,36; 21,18-19). El este mărturisitorul adevăratei credinţe creştine, pentru că "nu carnea şi sângele ţi-au revelat [aceasta], ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea". Şi "Simon, Simon, eu m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi!" (Lc 22,31-32).