Primul care a subliniat necesitatea ca realitatea contemporană să fie evanghelizată a fost papa Paul al VI-lea; şi a făcut-o în sensul că obiectivele propuse de Conciliul Vatican II trebuie să fie explicite, iar către omul modern trebuie numaidecât îndreptat mesajul creştin. Expresia "noua evanghelizare" poate fi totuşi atribuită fericitului Ioan Paul al II-lea. Pentru prima dată a folosit-o public la 9 martie 1983 în Haiti, afirmând că este necesară o angajare nu atât în sensul de reevanghelizare, cât mai ales de nouă evanghelizare, nouă prin înflăcărare, metode şi expresii. Iar la 9 mai 1988, prin omilia ţinută în Uruguay, a explicat: "Nouă prin înflăcărare... reîntărind unirea cu Cristos, primul evanghelizator, printr-un act nou de încredere în el... Nouă prin metode... fiecare creştin răspândind mesajul lui Cristos în ambientul de muncă... Nouă prin expresii... ascultând ceea ce sugerează Domnul moment cu moment şi depistând un limbaj înţeles de către toţi...".
Lucrurile au căpătat o nouă dimensiune odată cu instituirea Consiliului Pontifical pentru Promovarea noii Evanghelizări de către papa Benedict al XVI-lea prin scrisoarea apostolică Ubicumque et semper, din 21 septembrie 2010: "Pentru ca întreaga Biserică, lăsându-se regenerată de puterea Duhului Sfânt, să se prezinte în lumea contemporană cu un avânt misionar în măsură să promoveze o nouă evanghelizare". Urmează înfăptuirile. De altfel începute.
