În exortaţia apostolică Marialis cultus (1974), la numărul 57, papa Paul al VI-lea scrie: "Sfinţenia exemplară a Fecioarei îi determină pe creştini să ridice ochii către Maria, cea care străluceşte ca model de virtute înaintea întregii comunităţi a celor aleşi. Este vorba de virtuţi solide, evanghelice: credinţa şi primirea cu docilitate a Cuvântului lui Dumnezeu (cf. Lc 1,26-38; 1,45; 11,27-28; In 2,5); ascultarea generoasă (cf. Lc 1,38); umilinţa sinceră (cf. Lc 1,48); caritatea spontană (cf. Lc 1,39-56); înţelepciunea reflexivă (cf. Lc 1,29-34; 2,19.33.51); evlavia faţă de Dumnezeu, promptă în împlinirea datoriilor religioase (cf. Lc 2,21.22-40.41), recunoscătoare în ceea ce priveşte darurile primite (cf. Lc 1,46-49), oferitoare la templu (cf. Lc 1,22-24), rugătoare în cadrul comunităţii apostolice (cf. Fap 1,12-14); tăria în exil (cf. Mt 2,13-23) şi în suferinţă (cf. Lc 2,34-35.49; In 19,25); sărăcia plină de demnitate şi de încredere în Dumnezeu (cf. Lc 1,48;2,24); grija veghetoare faţă de Fiul, de la smerenia ieslei până la oprobriul crucii (cf. Lc 2,1-7; In 19,25-27) şi la delicateţea prevăzătoare (cf. In 2,1-11); puritatea feciorelnică (cf. Mt 1,18-25; Lc 1,26-38); puternica şi casta iubire proprie soţilor. Cu aceste virtuţi ale Mamei se împodobesc fiii, care le iau ca exemplu pentru a le reproduce în propria viaţă". Câtă lumină pentru luna mai în aceste cuvinte!
