S-a născut la 4 septembrie 1915, la Cotnari şi a urmat cursurile Seminarului "Sfântul Iosif" din Iaşi şi pe cele ale Ateneului Urbanian "De Propaganda Fide" din Roma, unde a obţinut doctoratul în teologie.

A fost sfinţit preot la Roma, la 18 martie 1939, iar după întoarcerea în ţară a activat în Parohiile Focşani (1940-1941), Iaşi (1941-1945; 1946-1949), Dărmăneşti (1945-1946), Săveni (1950-1951), catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti (1951-1958), Mărgineni (1958-1959) şi Moineşti (1959-1984).

În perioada 1943-1945 a urmat cursurile Conservatorului din Iaşi. După pensionare s-a stabilit la Bacău, ajutând în pastoraţie la Parohia "Sfântul Nicolae". Moare la 20 mai 1993, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Mărgineni.

Pr. Dumitru Herghelegiu a fost urmărit prin dosar informativ de către Securitate, fiind acuzat de faptul că ar fi manifestat o atitudine antisovietică şi anticomunistă, a refuzat să participe la acţiunile antibisericeşti organizate de comunişti în anii 1950-1951, a păstrat legătura cu unii preoţi urmăriţi de Securitate şi ar fi trimis în Occident informaţii despre măsurile represive luate de regimul comunist împotriva Fraţilor Şcolilor Creştine din Bucureşti. În sfârşit, a fost acuzat de faptul că în perioada în care s-a aflat la conducerea revistei "Lumina creştinului" ar fi "propovăduit lupta Bisericii contra comunismului".

La 28 aprilie 1941, ep. Mihai Robu l-a numit pe pr. D. Herghelegiu în funcţia de director al revistei "Lumina creştinului", exprimându-şi speranţa că acesta avea să conducă publicaţia "cu mult zel şi multă tragere de inimă, ridicând-o la un nivel mai înalt şi sporind numărul cititorilor".

La 8 mai 1943, ep. Mihai Robu a numit un comitet de conducere al Institutului "Presa Bună", prilej cu care pr. D. Herghelegiu a primit funcţia de vicedirector.

Deşi s-a aflat în fruntea revistei în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial, publicaţia diecezană a ajuns la nivelul de performanţă pe care-l avusese în perioada directoratului Mons. A. Gabor, dublându-şi practic paginile. Ca o noutate, sunt publicate în această perioadă studii extinse, precum cele ale pr. Ioan Mărtinaş, dedicate istoriei Bisericii Catolice din Moldova. De asemenea, publicaţia se bucură de colaborarea unor autori valoroşi, precum preoţii Dumitru Matei, Iacob Ferenţ, şi laicii Charlotte Sibi şi Emanuel Florens. Directorul D. Herghelegiu însuşi este un autor prodigios, publicând anual zeci de articole, având o tematică diversă, dintre care se remarcă susţinerea rubricii "Intenţiunea generală lunară".

În numărul din luna decembrie 1943 al revistei "Lumina creştinului", pr. D. Herghelegiu a adresat abonaţilor un apel călduros pentru susţinerea publicaţiei, el luându-şi totodată angajamentul de "a redacta revista (...) în mod impecabil, din toate punctele de vedere". Acelaşi îndemn l-a adresat abonaţilor pentru susţinerea Institutului "Presa Bună", pe care pr. D. Herghelegiu îl aprecia drept "cea mai puternică armă modernă de apostolat".

Într-un articol publicat în numărul 1/1944 al revistei, părintele menţiona că era decis să continue, chiar şi cu sacrificii, opera Mons. A. Gabor, operă care era în acelaşi timp "interpretul în România al Apostolatului Rugăciunii". Totodată, el îşi exprima speranţa într-un "viitor mai bun" al revistei, care în acele vremuri dificile îşi "continua mersul ei cu un avânt tot mai mare. (...) Dacă n-ar fi fost la mijloc un ideal, n-ar mai fi existat (...)", scria acesta în articolul sus-citat.

Din păcate, în aprilie 1944, revista îşi suspendă apariţia, din cauză că Tipografia "Presa Bună" a fost evacuată la Beiuş, de unde nu s-a mai întors vreodată la Iaşi. În anul 1945 apare un singur număr al revistei - pe lunile ianuarie-martie, la Tipografia "Progresul", iar în anul 1948 revista apare cu alte denumiri.